Mihai FiricaScriitor si jurnalist din Craiova

Sire,

Mă bucur să vă pot adresa urările de sănătate, armonie sufletească, putere de muncă şi cât mai mulţi ani închinaţi Naţiunii Române. Împlinirea a 90 de ani de viaţă ai Majestăţii Voastre îmi luminează inima! Am avut privilegiul de a vă sta alături în câteva momente, dintre cele mai plăcute şi pline de semnificaţie pentru mine şi pentru familia mea, iar acest fapt mă onorează. Am încercat să spun mereu, pretutindeni, cum este Regele nostru şi cât de important este să înţelegem rolul Său şi al Casei Regale pentru România. Dar mai presus de orice, am încercat să ridic vălul de ceaţă pe care mulţi dintre români n-au puterea sau priceperea de a-l sfâşia din faţa ochilor.

28 decembrie 2010 la Palatul Savarsin, impreuna cu Regele Mihai

Istoria nu este nedreaptă, ci oamenii o interpretează adesea eronat. Răbdarea, perseverenţa, statornicia credinţei şi curajul de a înfrunta vrăjmăşia unor chiriaşi ai istoriei sunt armele de temut ale învingătorilor. Înţelepciunea adevăratului lider şi anvergura unui om de stat strălucesc prin şlefuirea timpului şi al reflecţiei îndelungate asupra sensului, de cele mai multe ori ascuns, al faptelor. Adevărul are forţa firului de iarbă care caută lumina chiar şi de sub povara stâncii. Istoria nu ne-a întors spatele. Acum, la aniversarea a 90 de ani de viaţă ai Majestăţii Sale Regelui, putem sta cu fruntea sus. Regele nostru se aşează pe un loc de cinste între oamenii care au dat sens istoriei acestei naţiuni îndelung nedreptăţite.

Am încercat să înţeleg lecţia de istorie pe care ne-o predă viaţa. Figuri sinistre ale unor dictatori care şi-au siluit propriile popoare, ţinându-le în mizerie şi umilinţă, sunt şterse aidoma unor castele de nisip de valurile mărilor. Un fost dictator este linşat şi executat de tinerii rebeli furioşi, un altul este arestat în timp ce încearcă să scape de furia mulţimii, altul este împuşcat într-o cazarmă din Târgovişte, altul a sfârşit spânzurat la capătul unui conflict militar în care şi-a sacrificat conaţionalii, ba chiar unul este executat de forţele speciale în timp ce-şi admira la televizor imaginea de terorist planetar. Sfârşitul deloc glorios le este rezervat celor nu pun preţ pe libertate, democraţie şi justiţie.

În acelaşi timp, un Rege ajuns la 90 de ani, un Rege alungat de pe tron prin şantaj şi ameninţare de către forţele de ocupaţie care-i invadaseră Ţara, primeşte onoruri din partea tuturor caselor regale şi este ovaţionat de români. Rezistenţa Sa este răsplătită de istorie. A fost mereu în slujba neamului Său, indiferent cât de negru a fost exilul şi cât de nedrepte erau cuvintele ticluite de propaganda urmaşilor cotropitorilor Ţării Sale. Iată adevărata judecată a istoriei: duşmanii democraţiei sfârşesc în mâinile poporului eliberat de tiranie, în timp de onorurile revin celor care îşi asumă până la capăt drumul anevoios al libertăţii.

Peste ani, fiului meu am să-i povestesc despre un Rege înnobilat de dragostea poporului său.

TRĂIASCĂ REGELE!

Vă invit să citiţi interviul pe care l-am acordat bloggerului Florin Tomescu, căruia îi mulţumesc pentru interesul arătat cotidianului online http://www.oradedolj.ro pe care-l conduc de la începutul lunii aprilie:

Ce este Ora de Dolj? Caracterizaţi succint proiectul?

Un ziar, adică o sursă de informaţii. Un produs din categoria quality, care se adresează unui public situat, în primul rând, la un nivel de pregătire mediu şi înalt, cu vârsta între 20 şi 45 de ani. În primul rând, brandul trebuie impus în Dolj, dificultatea fiind încă slaba dezvoltare a utilizării internetului. Sigur, perspectiva este încurajatoare pentru un astfel de produs new-media cum este Ora de Dolj.ro Aşa cum am afirmat într-un editorial, noi nu suntem jurnalişti care dau chix în print şi se refugiază în on-line, aşa cum s-au văzut nevoite să se replieze atâtea publicaţii în vremuri de criză, ci suntem creaţi pentru un nou tip de comunicare. Suntem creaţi pentru on-line.

Cum va venit ideea să porniţi acest proiect?

Intenţionam de câţiva ani să demarăm construcţia unei publicaţii exclusiv pe Internet, însă ne lipseau resursele financiare. Nu poţi fi un jurnalist cu un laptop şi un blog. Asta nu înseamnă ziar. O publicaţie care să rivalizeze cu cele tipărite trebuie să furnizeze un flux de informaţii în timp real, cu un volum superior şi o structură mult mai complexă. Mă refer la partea de video, transmisii live, interviuri în direct, concursuri on-line etc. Am primit o ofertă de colaborare şi, cu ajutorul mai multor colegi jurnalişti, am format o echipă. Sper să convingem publicul că suntem oneşti, profesionişti şi că ştirile oferite de noi le vor primi în timp real. Proiectul se va dezvolta la nivel naţional, în fiecare judeţ.

La ceva mai mult de o lună de la lansare, cum vedeţi dumneavoastră, dar şi oamenii din jur oradedolj.ro?

La fix o lună şi o zi de la lansarea noastră oficială, vă mărturisesc faptul că optimismul meu de la început a crescut. Pe zi ce trece îmi dau seama de oportunităţile fabuloase pe care le oferă spaţiul virtual. Să vă dau un exemplu: spaţiul în formatul tipărit este limitat, atât în ceea ce priveşte numarul de semne, cât şi cel al imginii. Pe Internet nu ai astfel de limitări. Aşadar, nu ai cum să te ascunzi în spatele scuzei că nu ai spaţiu pentru a oferi toate informaţiile privind un subiect. Asta oferă un plus de responsabilitate, ceea ce nu este puţin lucru.

Care sunt planurile de viitor ale acestei publicaţii?

O ţintă cât mai exactă: să devenim principala sursă de informaţii din judeţul Dolj. Diversificăm modalităţile de a interacţiona cu publicul şi să facem din Ora de Dolj un loc al dezbaterii reale. Nu doar prin reacţiile cititorilor prin diverse reacţii, ci prin lansarea unor dezbateri publice pe care să le preluăm în ziar. În plus, vrem să avem cât mai mulţi colaboratori, din diverse domenii. Ştiu că nu putem fi specialişti în toate domeniile şi în acest fel vom acoperi

Vă rog să-mi spuneţi dacă mai aveţi şi alte proiecte în plan personal? Ce aşteptări aveţi de la aceste proiecte?

Sunt nu doar jurnalist, ci şi scriitor. Lucrez la două cărţi şi sper să am o toamnă rodnică. O carte de versuri şi una de interviuri cu personalităţi de marcă ale vieţii publice. Ambele sper să fie o surpriză pentru cititori. Am să vă invit încă de pe acum la cele două lansări ale cărţilor mele.

Ultimele două întrebări ale acestui scurt interviu se referă la blogul meu. Ce părere aveţi despre florintomescu.tk?

Util şi interesant. Sunt câteva lucruri care mă inspiră şi mă gândesc să le aplic şi pe Ora de Dolj. Cromatic este echilibrat, elegant, cu un conţinut uşor de parcurs.

Aţi dori să schimbaţi ceva la el? Şi dacă da, vă rog să sustineţi ceea ce aţi dori să schimbaţi?

De schimbat? Cred că nu se impun imperios astfel de lucruri. Am înţeles că tocmai aţi făcut o schimbare şi este bine să lăsaţi timpul să lucreze. Poate că ar fi necesare mai multe imagini dar nu este neapărat un sfat pe care să-l urmaţi. Nu sunt adeptul modificărilor de dragul de a fi în pas cu moda. Ţineţi cont de opiniile exprimate de la cei care vizitează des siteul pentru că acesta este cel mai bun sondaj. (14.05.2011)

A-ţi respecta promisiunile şi a încerca să-ţi realizezi proiectele nu este pentru mine un moft sau un simplu enunţ uitat peste o clipă. Aşa cum spuneam (http://www.firica.ro/portret-mihai-firica-jurnalistul-care-face-cartile-sa-vorbeasca.html) pentru un cotidian local, sfârşitul anului 2010 a însemnat lansarea câtorva emisiuni la Oltenia 3TV Craiova - “Pe mâinile cui?!”, ”Lumea, la noi acasă” şi “Facem cărţile!” Câteva dintre ediţiile acestor emisiuni pot vizionate pe youtube… Vă recomandat interviul realizat cu Dan Puric.

http://www.youtube.com/watch?v=wh_5WD5fYkk

http://www.youtube.com/watch?v=kHNTnlya45E&feature=related

http://www.youtube.com/watch?v=rb1G2TWWzBQ&feature=related

Mihai Firică a publicat, la editura Aius, volumul de observaţie socială şi politică Dinastia ticăloşilor. Forma articulată a substantivului „dinastie“ sugerează ideea că vremurile contemporane aparţin ticăloşilor. Titlul are şi amărăciune: totuşi, decât să privim, parcă nu avem ce face mai mult. Poate o nouă revoluţie! Este un contrast curios între deznădejde şi forma supremă a curajului, revoluţia. Îmbinarea dintre acestea două ţine de hazard.

Inspirată de lucrarea „Răscruce de drum“ a artistului plastic Marcel Voinea, imaginea primei coperte este semnificativă. Într-un ambient citadin, cu lumini şi umbre apocaliptice, tronează jurnalistul, varianta modernă a lui Ioan, sfântul scrib şi martor în previziune al Apocalipsei biblice.

După sugestia desenului, condiţia publicistului nu este de invidiat. Pana din mâna dreaptă are vârful îndreptat înspre zona ficatului. Este prin urmare o subtilă evocare a legendei titanului Prometeu. Pânza roşie de pe piept, pansament din remuşcare, aplicat de oameni binefăcătorului lor, dar şi un semn de bravadă, de recunoaştere a ei. Zarul roşu dintr-un vas de tablă zincată indică dramul de noroc spre care, în frunte cu scribul, se tinde. Pana, în afară de a fi instrument vechi de scris, poate simboliza şi vietatea căreia i-a aparţinut, poate vulturul mitologic, iar lumina din fundal, o aprindere absolută, fixează descoperirea dată de Prometeu pământenilor, focul. Oricum, gestul de a scrie cu o conştiinţă trează este un sacrificiu.

Cartea Dinastia ticăloşilor reuneşte, după cum aflăm din „Sunt furios“, prefaţă semnată de autor, articole apărute în periodice din Oltenia, cele mai multe în cadrul rubricii „În Obiectiv“, din cotidianul regional „Ediţie Specială“, în 2008 şi până la jumătatea anului 2009.

Aplicate la problemele de fiecare zi ale celor mai mulţi dintre noi, articolele sunt elaborate ca un pamflet. Autorul lor devine zeflemitor, cu argumente montate la subiect, la adresa unor funcţionari sau politicieni, pentru că din cauza lor se va fi generat un crepuscul în sistem, dar îşi exercită cu ton balzacian, sensibilitatea umană, când intră în pielea omului obişnuit, dezavantajat pe nedrept într-o conjunctură sau alta.

Uneori, mi se pare că asist la o luptă cu braţele libere, a autorului, cu animale sălbatice, scăpate şi impuse în societate, prin accidente de naturi diferite, ca în fabulele lui Gr. Alexandrescu paşoptistul, când pe uliţi sau câmp, omul intră în dialog cu animale exotice, acestea simbolizând defecte de comportament. Bineînţeles, într-o eventuală revedere cu Mihai Firică, aş încerca să observ la el urma sfâşierilor căpătate în asemenea lupte inegale, dar poate eu, simplul cetăţean, mă aflu rănit şi consumul durerii, pe care jurnalistul a strigat-o în luptă, o luptă scrisă, deja îl ştiu.

Forma participativă a pamfletarului se deduce din recurenţa interogaţiilor retorice, a interjecţiilor, a imperativelor.

Observăm parafrazări ale unor sloganuri de campanie electorală: „Să trăiţi cum aţi votat“ [absolut corect!], ale replicilor unor personaje din piesele dramaturgului I. L. Caragiale: „Noi şi ei“, ale unor titluri de emisiuni tv.: „Am văzut şi blogeri satisfăcuţi“, de texte lirice foarte cunoscute: „Bâlciul deşertăciunilor“ sau de filme premiate: „Moartea domnului Constantinescu“, precum şi preluarea unor titluri de poeme celebre: „Nervi de primăvară“ ori a unor forme de salut aparţinând unor personalităţi din domeniul muzicii: „Bună seara, prieteni!“.

Mihai Firică este un jurnalist atent la problemele publicului sau căruia îi place să vorbească, oricât de mult, cu lumea. Pentru aceasta, întrebuinţează diverse mijloace de comunicare, de la telefon până la chat sau messenger.

Pe linia de messenger, i-am transmis cândva o opinie. A doua zi, am regăsit-o în ziar, prelucrată în spiritul deznădăjduit pe care-l presupunea: generaţia noastră, a celor născuţi în şaptezeci, a produs revoluţia şi dintre noi câţi n-au murit sau cât de simplu era să ne pierdem viaţa în decembrie 89, pentru un scop ce părea nobil: libertatea! Astăzi, putem spune că am făcut revoluţie pentru alţii, pentru oamenii de nimic ai zilei, care se pot îndemna unii pe alţii în cercul lor, rupt de noi: „Carpe diem!“.

Comentariile autorului cărţii Dinastia ticăloşilor se situează între asemenea regrete ale unor participanţi la evenimente istorice şi tensiunile căpătate de cetăţeni în conflicte de prisos cu şefi sau funcţionari. Moravul unora de a-şi afişa în orice prilej, în locul predispoziţiei la fapte, pentru bunul mers al lucrurilor, autoritatea, crezând-o mai durabilă ca piramida, este un laitmotiv al cărţii.

Mihai Firică are păreri în sport, pe care le difuzează sub forma unor epistole, cu destinatar specificat.

Unele materiale sunt de o strictă actualitate, conformă evenimentului discutat, altele, dimpotrivă, au viaţă lungă: se combat metehne morale.

Cartea Dinastia ticăloşilor are destul din atmosfera sumbră a romanului de ficţiune Anul 1984, dar textele lui Mihai Firică sunt nonficţionale. Totuşi, nu-i vina celui care în cetate vorbeşte ce vede.

(Dan Ionescu – Scrisul Românesc, noiembrie 2010)

Membru al Uniunii Scriitorilor din România, scriitorul şi jurnalistul craiovean are deja patru cărţi publicate şi mai multe premii literare.

A debutat în revista „Ramuri“ cu doar câteva luni înainte de a izbucni Revoluţia Română din 1989. Îşi aminteşte cu plăcere de acea perioadă, când a ales să se îndrepte spre poezie autentică, deşi spune: „puteam să procedez ca şi alţii, adică să scriu ode de partid“. În 1996 i-a apărut pe piaţă prima carte – „Biografie sumară“, iar în 1997 cea de-a doua – „Limba şarpelui călător“, ambele premiate.

Despre pasiunea sa pentru poezie spune: „Cred că l-am moştenit pe bunicul din partea mamei, Teclu, din Corlate, care a scris poezie chiar şi când ajunsese octogenar“. În anul 1995, împreună cu alţi colegi de facultate, a fondat revista facultăţii, „Speculum“.

Debutul jurnalistic şi l-a făcut la ziarul „Ziua“, tot în acea perioadă, pe care o cataloghează drept „vârsta inocenţei“, când credea în valorile morale ale societăţii. „Încă mai cred“, spune însă scriitorul adaugând: „Nu trebuie să te alături turmei, dacă tu crezi cu putere în idealuri şi în ceea ce faci. Îşi poţi crea o poziţie individuală“. Apoi au venit cu adevărat anii de succes în mass-media. A început de la reporter şi a parcurs toate etapele până la cea de redactor-şef, în cadrul mai multor publicaţii. În momentul de faţă, Mihai Firică poate fi considerat un jurnalist de opinie care crede în misiunea presei de provincie şi nu are complexe faţă de presa bulevardieră de capitală. El luptă jurnalistic pentru o Bănie cu autentică respiraţie culturală. De mai bine de zece ani este şi realizator TV.

„Am reluat proiectele TV mai vechi,   talk show-ul «Pe mâinile cui?», şi emisiunile «Facem cărţile» şi «Lumea la noi acasă», pe care le moderez la postul de televiziune Oltenia 3 TV“, spune Firică.

Volumul scos anul acesta, „Dinastia Ticăloşilor“, care cuprinde o culegere de editoriale scrise pe parcursul anilor 2008-2009, a fost un real succes, fiind printre cele mai vândute volume în librăriile craiovene. Spune că şi-a dorit să construiescă o carte scandalos de sinceră. „Se ascund în spatele acestor comentarii, luări de poziţie, multe lucruri pe care nu le-am putut exprima într-un limbaj mult mai dur şi nu mă gândesc doar la viaţa politică şi la personajele de la noi care o compun. În cartea aceasta vorbesc despre mass-media, despre economie, despre guvernare. Toate acele personaje transpuse în «Dinastia Ticăloşilor» compun viaţa noastră“, încheie Mihai Firică.

De ce „Dinastia Ticăloşilor“?
Dacă vă uitaţi cu sinceritate în jur, veţi observa că se formează dinastii, iar speranţa noastră de viaţă mai bună este iluzorie din cauza acestor dinastii ale necopţilor. Poate ar fi trebuit să exprim mult mai dur decât în această carte dezamăgirea, dezgustul, deziluziile. Toate, repet, sunt sincere.

Pregăteşti şi altceva?
Lucrez la un alt volum de versuri şi un volum de convorbiri cu Alteţa Sa Principele Radu. Nu este exclusă însă o carieră politică, la un moment dat. Dezgustul meu faţă de ceea ce se întâmplă în viaţa publică este unul întemeiat pe observaţia cotidiană. Încerc să îi înţeleg pe oameni şi detectez cu suferinţă un gol imens acolo unde ar trebui să găsesc mai multă înţelegere, mai multă iubire, mai multă cumpătare.

(Adevărul de Seară – 18.11.2010 - Irma Huculici)

http://www.adevarul.ro/locale/craiova/Craiova-_PORTRET_-_Mihai_Firica-jurnalistul_care_face_cartile_sa_vorbeasca_0_374362648.html