Mihai FiricaScriitor si jurnalist din Craiova

Tăriceanu, Geoană, Vadim, Marko Bela, Funar, Văcăroiu, Orban, Hrebenciuc, Voiculescu, Cioroianu, Vanghelie, Antonescu, Iliescu… Anormal! Simpla înşiruire a acestor nume şi unanimitatea ciudatei majorităţi parlamentare, pestriţă şi ridicolă în manifestare, trebuie să ne dea de gândit. La votul pentru suspendarea preşedintelui, am avut surpriza să văd câte un peremist care vota, cu bilele la vedere, după un udemerist, după omul lui Vadim urmând altul al lui Marko Bela, toţi rânjind de satisfacţie că Traian Băsescu primeşte o lovitură.

Să fi fraternizat PSD şi PNL pentru o pace promiscuă, impusă prin strivirea justiţiei? După curăţarea Guvernului de “lipitorile” Macovei şi Blaga, s-a trecut la etapa a doua, dorindu-se linişte pentru guvernanţi şi susţinătorii din umbră. Cine este într-atât de naiv încât să creadă că noua majoritate parlamentară doreşte o justiţie independentă? Vor fi numirile în posturile de conducere făcute pe baza competenţelor profesionale, vor fi scoşi din debaraua penelistă mii şi mii de specialişti ţinuţi în rezervă, în timp ce investitorii se vor înghesui în avioane pentru a-şi depune milioanele de euro pentru ca tot omul să prospere în România. Demersul suspendării a fost bazat pe sfidarea Curţii Constituţionale. Motivele ticluite de comisia condusă de Dan Voiculescu nu vor convinge pe nimeni de bună-credinţă să voteze pentru demiterea preşedintelui României. Aceşti băieţi deştepţi din Parlament se joacă prea mult cu lucruri extrem de serioase, pentru a le permite să-şi prelungească distracţia. Şi aşa, cu o imagine făcută zob, Parlamentul nu va mai avea credibilitate nici de nivelul unei asociaţii de bloc după probabila victorie a lui Băsescu la referendum. Presiunea pe Guvernul PNL-UDMR va fi enormă, iar gluma prostească a lui Geoană cu a doua suspendare a şefului statului coboară în ochii cetăţenilor întregul PSD.

Balanţa nu iartă. Nu o fi pe placul unora actualul şef al statului, dar ceea ce se află pe celălalt taler pute de la o poştă. Repet, Traian Băsescu e departe de a fi un preşedinte care să coincidă modelului meu de politician. Erorile, gafele, alimentarea speculaţiilor prin incapacitatea de a comunica în anumite situaţii şi despărţirea cu o inexplicabilă lejeritate de consilierul Adriana Săftoiu sunt bile negre pentru el. Însă a mima independenţa sau a merge pe mâna unei conspiraţii parlamentare este un sprijin explicit pentru clanurile economice şi pentru instaurarea unei cleptocraţii mioritice, greu de înlăturat dacă Băsescu va fi doborât. Anormalitatea coaliţiei anti-Băsescu, alcătuită din inşi cu un orizont politic şi o pregătire atât de diferite cum rar s-a întâlnit, mă face să cred că românii vor legitima prin vot comportamentul dur al preşedintelui la adresa instituţiilor. Rezultatul referendumului din 19 mai îi va pune lui Traian Băsescu un bici în mână.

(25 aprilie 2007)

Chiar era suspendarea preşedintelui Traian Băsescu marea problemă a cetăţenilor? Întreg procesul legislativ, atât cât era, a fost blocat. Parlamentarii au abandonat orice altă activitate productivă (că altfel nu am găsit să-i spun) şi s-au pus cu parul pe şeful statului. Cot la cot, cu biluţele la vedere, UDMR şi PRM, PSD şi PNL, minorităţi şi PC au votat pentru suspendarea şi trimiterea sa în faţa poporului, la referendumul organizat pentru demiterea sa. Printre acuzaţiile absurde ce i s-au adus figurează şi aceea că Băsescu n-ar lăsa instituţiile statului să lucreze, de parcă Parlamentul României are imaginea unei uzine în care asudă aleşii neamului. Cât de tare să-i fi stresat preşedintele pe miniştri prin participarea sa la şedinţele de Guvern? Cei 322 de parlamentari care au votat pentru suspendare, fără a putea spune exact de ce au mai consultat Curtea Constituţională, de vreme ce nu-i interesa avizul negativ, au lovit ca un berbece în interesele tuturor românilor. Poate părea o afirmaţie pompoasă, lansată sub forma unei acuzaţii din partea ambelor tabere, dar realitatea este că de adâncirea crizei politice nu liderul statului se face vinovat, ci stimabilii 322 de aleşi. Erorile şi exagerările lui Traian Băsescu nu sunt un motiv temeinic pentru o decizie radicală, ce a mutat atenţia de la problemele integrării către disputa legată de un referendum cu un final anticipat de toată lumea. Este de-a dreptul o prostie să crezi că s-ar putea strânge nouă milioane de voturi pentru demiterea preşedintelui. Cei 322 ştiau foarte bine acest lucru, dovadă fiind şi încercarea eşuată de a modifica Legea referendumului. Hotărârea lor de a continua disputa cu preşedintele este absurdă şi dispreţuitoare la adresa cetăţenilor. Va fi o cheltuială bugetară inutilă, iar exerciţiul democratic nu-şi va avea rostul. Cei 322 au crezut că vor determina demisia lui Băsescu, următoarea mişcare fiind aceea de a-l împiedica să participe la alegeri. Uite că nu şi-a dat demisia. Băsescu nu va fi demis, ba chiar ne aşteptăm să înregistreze un scor favorabil. Presiunea pe cei 322 va fi enormă. Credibilitatea PSD şi PNL va fi făcută franjuri. Ambele partide şi-au trădat electoratul prin pactizarea cu adversarul tradiţional. Cât despre aventura amoroasă dintre PRM şi UDMR, ce am mai putea spune? Dispreţul faţă de cei care i-au ales şi slujirea propriilor interese au fost evidente la cei 322. Ceilalţi, cei mulţi, nu contează pentru ei. Şi cum Băsescu le stătea în cale, au ales soluţia de a-l elimina. Vor reuşi dacă noi, “ceilalţi”, nu ne vom sprijini preşedintele.

(24 aprilie 2007)