Mihai FiricaScriitor si jurnalist din Craiova

Reformarea clasei politice se lasă amânată. Şefii partidelor şi-au dat mâna pe la spate într-o frăţie a mediocrităţilor şi, după ce au schilodit proiectul legii pentru introducerea votului uninominal promovat de ProDemocraţia, sunt pe cale de a scoate un hibrid care ascunde aceleaşii vicii. Dacă se va pune în aplicare noul sistem, vor fi aleşi cu adevărat uninominal doar candidaţii care vor reuşi să obţină peste 50 la sută într-un colegiu electoral şi dacă reprezintă un partid care a depăşit pragul de cinci la sută. Restul parlamentarilor vor fi trimişi de partide în Senat şi în Camera Deputaţilor pe baza repartizării procentuale a voturilor obţinute de partide în circumscripţii. Se poate schimba atât timp cât liderii de partid promovează clientelismul, nepotismul şi mediocritatea docilă?

Liderii de filiale au ajuns un fel de geambaşi care livrează liste cu mârţoage pe post de armăsari, electoratul fiind minţit că laboratoare sofisticate de la partid cei mai buni candidaţi în timp ce singurele criterii sunt şpaga către şeful de organizaţie şi obedienţa. De prin culisele organizaţiilor doljene ale partidelor ne provin tot felul de informaţii uluitoare despre sume cerute pentru un loc eligibil pe listele de consilieri locali sau judeţeni. Găştile de partid organizează puciuri pentru a-i înlătura pe incomozi. Nu există filială în care scandalurile să nu se ţină lanţ. Nu auzim de proiecte pentru oraş ci de planuri de jefuire a banului public. Nici nu s-a intrat în linie dreaptă pentru alegerile locale şi se sfâşie trepăduşii de partid pentru a prinde un ciolan aruncat de satrapul local.

Păcatul colectiv este că, din dorinţa de a nu risipi votul, mulţi alegători preferă să voteze “răul cel mai mic”, creditând astfel politicieni în care, de fapt, nu cred. De cele mai multe ori, votul negativ se întoarce împotriva celui care a beneficiat de el. Soluţia ar fi ca la apropiatele alegeri locale să acordaţi o şansă candidaţilor independenţi. De ce nu am face acest lucru? Ar fi prima dovadă că vrem să se schimbe ceva şi am vota uninominal.

Oferta partidelor pute a corupţie şi non-valoare. Cum poţi să votezi dreapta liberală când vezi că Guvernul Tăriceanu pune impozit pe orice mişcă, mai ceva decât guverne socialiste? Se pune bir pe orice doar pentru a putea acoperi majorarea pensiilor şi de a-i milui într-un an electoral pe alegători. Pe când taxa pe mărţişorul dăruit sau pe sărutul sub clar de lună. Liberal adevărat, Tăriceanu ne îngroapă în taxe. Struţo-cămila democrato-liberală? Vreţi să arătăm toţi ca Emil Boc, care spune şi în somn “Să trăiţi, şefu’!” Stânga? Păi, Geoană înţelege grija faţă de oamni prin protecţia socială faţă de familia sa, încercările sale disperate de a cumpăra vila de protocol, în care stă ilegal, la un preţ preferenţial. Centrul lui Voiculescu, pe care-l contestă mai mult de jumătate din filialele PC după măsluirea congresului în urma căruia a fost instalată în rol de preşedinte de paie Daniela Popa. PIN-ul lui Guşă, care susţine la primărie candidaţii altor partide? PNŢCD-ul care l-a cocoloşit pe coruptul Ioan Avram Mureşan? PRM-ul părăsit de aproape toţi membri responsabili, care şi-au dat seama că CV Tudor este un produs politic expirat? PNG-ul, partidul personal al lui Gigi Becali? Dacă tot vrem uninominal mai bine votăm independenţi, care nu pot fi conduşi de lesă pentru a face jocurile şefilor de filială de partid, şi încercăm să votăm competenţă în loc de obedienţă. Vreţi să schimbăm ceva sau rămânem prizonierii listacilor de partid?

(14 februarie 2008)

Ce se poate ascunde în spatele unor “soluţii” ciudate scoase din pălăria unor miniştri? De cele mai multe ori, explicaţia simplă este că în spatele aşa-ziselor tembelisme se ascund interese personale sau cele de partid. Ieşirea intempestivă a ministrului Cristian David şi cererea expresă de înlocuire a comandantului IPJ Dolj poate intra în această categorie de erori comandate, ticluite pentru a înşela atenţia publicului. Georgel Enescu a fost determinat să demisioneze pentru ca opiniei publice să-i fie oferit un “vinovat”, fără să ne fie oferite şi dovezile. Cine se face vinovat pentru starea de insecuritate din Craiova şi numărul din ce în ce mai mare al confruntărilor în stradă? Din păcate nu Cristian David ne poate da un răspuns adevărat, din cauză că el este un simplu paraşutist. Complexatului ministru al Ministerului Internelor şi Reformei Administrative (MIRA) îi face plăcere să i se spună, prin dos, de subordonaţi “Stăpânul”. Băiat finuţ, Cristian David a intrat în atenţia presei după mariajul cu creatoarea de modă Vanda Vlasov. Până atunci se zbătuse într-un anonimat de partid, cei cărora le împărţea mapele de şedinţă la PNL spunându-i pe adevăratul nume Troacă. Rebranduit prin căsătorie, Troacă devenit David şi a săltat în schema lui Tăriceanu. Visul frumos al acestui ins, care se bătea cu Bogdan Olteanu să-i care geanta lui Cristian Boureanu, s-a împlinit după excluderea lui Vasile Blaga din Guvern. Chiar şi pentru cei care nu-l îndrăgesc pe fostul ministru al PD ar fi greu să-l compare pe acesta cu actualul şef al MIRA. Executantul docil din aparatul lui Tăriceanu are performanţe notabile, dacă ne amintim că procurorul Sântion era filat de colegii din MIRA sau că Decebal Traian Remeş lua şpagă între două şedinţe de Guvern. Cu un asemenea ministru la Interne, ne mai mirăm că infractorii se tem mai tare de guturai decât de poliţişti?

Dacă debarcarea lui Georgel Enescu de la comanda IPJ Dolj este privită de Cristian David ca pe o victorie a ministerului pe care-l conduce, atunci înseamnă că nimic numai este de salvat, că s-a dus în pustiu orice încercare de a ţine sub control caracatiţa reţelelor interlope care împânzesc toată ţara. A arunca în spatele tuturor poliţiştilor doljeni răfuielile tribale de pe străzile din Craiova şi recrudescenţa găştilor de interlopi este o naivitate periculoasă, care nu oferă o ieşire dintr-o situaţie de criză. Sunt clanurile politice mai puţin periculoase decât bătăuşii care agită săbii şi trag cu pistoalele în stradă? Declaraţiile belicoase împotriva lui Georgel Enescu au avut vreun temei atâta timp cât infractorii reţinuţi de poliţie erau eliberaţi pe bandă rulantă de judecători? Este ciudat cum recidivişti periculoşi nu reprezintă pericol public astăzi, pentru ca a doua zi să se încaiere pe străzile oraşului. Politicienii din Craiova mănâncă şi ei o pâine gustoasă din astfel de scandaluri, însă cineva trebuie să-i tragă de mânecă. Unul vorbeşte de trafic de arme între România şi Bulgaria, în timp ce altul ştie el, din surse sigure, că şeful IPJ Dolj a fost debarcat în urma unui scenariu. Niciunul nu oferă dovezi, de parcă acestea ar fi simple declaraţii politice, şi nu unele lansate cu un scop precis, care să atragă capital electoral. Cine câştigă prin astfel de porcării folosite cu dispreţ faţă de cetăţean, care este prostit de înalţi oficiali? Găştile de interlopi sau clanurile politice?

(7 februarie 2008)