Mihai FiricaScriitor si jurnalist din Craiova

Grupurile de ciraci anexate armatelor de slugi ale puternicilor zilei îşi dau la gioale şi îşi servesc unii altora porţii îndestulătoare de rahat. Pe bloggul său, consultantul pierde-tot Dan Andronic îl înjură printre dinţi pe Ioan T. Morar, pe care l-ar vrea scufundat într-o latrină. Ofticat din cauză că în ziarul de casă al mogulului bun S. O. Vântu s-a scris nu tocmai OK despre nunta sa, Andronic junior spumegă împotriva clanurilor de bătăuşi media din trustul Realitatea – Caţavencu. Că de ce i-a vândut I. T. Morar acţiunile de la Academia Caţavencu lui Vântu, că n-a scris un rând despre ţeapa naţională FNI, ba chiar că a beneficiat de sejururi lucrative (team buildingurile neoşiste), alături de stăpânul SOV, în “Elounda Beach”. Andronic îi bate obrazul fostului poet pe motiv că nunta sa la hotelul “Vista Palace” a costat mai puţin decât şedinţele cretane în care-i răsfaţă Vântu pe slujbaşi. Alaiul de nuntaşi, compus din afacerişti ţepari şi demnitari cu dosare grele, plus premierul Tăriceanu-Scumpineanu, a fost fotografiat de jurnaliştii de la Cotidianul şi înfierat proletar de ziariştii conduşi de Doru Buşcu – vilă RAAPPS în Dorobanţi.

“Elounda Beach” din Creta sau “Vista Palace” (Rocquebrune) de pe Coasta de Azur? În ce locaţie aţi vrea să vă aflaţi când crema politicienilor mioritici se revarsă de la conclavul cotrocenist şi varsă lacrimi pentru sărmanii loviţi de valul scumpirilor?

Sfătuit de Andronic, premierul este cu ochii pe mişcările lui Băsescu, în timp ce sindicaliştilor le dă cu flit când cer majorarea salariului minim. “Am observat că se încearcă găsirea unui vinovat pentru creşterea preţurilor şi anume guvernul. Nu guvernul stabileşte preţurile, ci piaţa”, a replicat Tăriceanu în numele guvernanţilor. Aşadar, îmbuibaţilor, singura voastră preocupare este de a nu fi consideraţi vinovaţi pentru creşterea preţurilor, nu-i aşa? Vă doare în cot când vine vorba de a găsi metode rezonabile pentru a oferi protecţie socială celor aflaţi într-o dificultate majoră. Cinismul acestui dandy care înşiră plozi şi neveste cu o frenezie patologică, de parcă ar vrea să intre în Cartea Recordurilor, nu pare a avea limite. Premierul dă dovadă de lipsă de bun-simţ când le recomandă contribuabililor să-şi găsească slujbe mai bine plătite pentru a rezista valului de scumpiri aberante din ultima perioadă. Un fel de “Dacă n-au pâine să mănânce cozonac”, Tăriceanu pastişând un citat celebru pentru a-şi da aere de francofon nărăvit la dulcegării mondene. Slugarnici precum Andronic nu-l pot scoate din plutirea peste naţiune, ci, dimpotrivă, toarnă şi mai mult elixir al beţiei de sine în paharul puternicilor zilei.

Calitatea acestor slugi este egală cu nivelul păruielii celor două tonomate. Polemizând, Dan Andronic şi Ioan T. Morar convin că amândoi sunt proşti şi nesimţiţi, pupincurişti şi ciorditori din portofelele mogulilor, fie ei pro-Băsescu sau anti-Băsescu. Amândoi sunt ca două urdori pe chipul răvăşit al presei dâmboviţene, exact cum spun ei, suprapopulată de bieţi ziarişti-tonomat, care reuşesc să aibă vile şi limuzine în timp ce perorează deontologic şi moralist. Cei doi cioflingari şi-au dat unul altuia ceea ce ar merita să le dăm în fiecare zi, drept combustibil pentru tonomate: porţii de rahat. Sigur suferă, că doar nu este de mogul, cel pe gustul lor.

(3 iulie 2008)

Greu de stabilit un câştigător după primul tur al alegerilor locale. Harta Olteniei s-a colorat în roşu, doar punctele urbane amintind de victoria fostei “portocale mecanice” – Alianţa DA. Electoratul urban nu a fost recucerit de discursul politicianist al stângii, însă nici nu a înclinat balanţa în favoarea dreptei, absenteismul în raport cu hărnicia electorală a zonelor rurale ducând la aşa-zisa victorie a PSD.

Pe ici – pe colo, câte o pată galbenă, amintind de palidul PNL care, cu excepţia judeţului Vâlcea, nu a reuşit să se claseze decât pe poziţia a treia, departe de posibilităţi şi de puternicii moştenitori ai trandafirului FSN. Dacă iei în seamă declaraţiile sforăitoare ale liderilor de filiale, toţi au câştigat alegerile şi nimeni nu a fost înfrânt. PSD a câştigat confortabil în Oltenia, dar rămâne izolat în cătune, că la oraş nu prind discursurile sforăitoare fără program şi nici pomenile electorale nu sunt la mare preţ decât prin cartiere gen Craioviţa Nouă. PD-L a recâştigat din primul tur marile oraşe (Craiova, Slatina, Rm. Vâlcea), însă nu a putut pune mâna pe ciolanul cel mare, reprezentat de preşedinţia consiliilor judeţene. Simbolul neputinţei în faţa maşinăriei electorale a PSD este înfrângerea lui Radu Berceanu în faţa lui Ion Prioteasa, bătălie pierdută după o campanie neinspirată, în care liderul PD-L a vrut să le schimbe regimul, dar a căzut singur în morcovul pe care-l pregătise pentru altcineva.

Dar cum risipesc nedumerirea cititorilor în faţa unui titlu ambiguu, desprins din simbolistica electorală folosită de candidaţii cu forţă? Chiar şi o statistică sumară ne-ar fi suficientă pentru a ne convinge că, de fapt, tot încercând să lipim etichete şi să croim tabere strict delimitate, ne trezim în faţa unei surprinzătoare turbidităţi ideologice şi doctrinare când ne raportăm atât la învingători, cât şi la învinşi. Mai pe româneşte şi fără exces de neologisme, adevărul este că partidele şi-au schimbat între ele candidaţii, iar amestecul rezultat are un puternic miros de rahat. Răsfoiţi ziarele din ultimele luni pentru a avea în faţă tabloul deplorabil al migraţiei politice, sport mioritic practicat în proporţie de masă şi fără ruşine de onorabilii candidaţi. Nu rare au fost situaţiile când un candidat era prezentat de liberali drept o achiziţie valoroasă, după câteva zile ajungea drept trufanda politică pe masa PD-L, pentru ca, spre stupoarea generală şi mai ales a comunei de baştină, era candidatul PSD. La fel de numeroase au fost situaţiile când traseul era invers, în funcţie de cine şi cum plătea mai gras. În alte situaţii, candidaţii propriului partid erau lăsaţi pe tuşă din pricina altora transferaţi de la partide minuscule sau chiar intraţi peste noapte în politică.

Vă întreb: ce culoare au noii primari aleşi dacă ei au îmbrăcat haina de partid la doar câteva zile înainte de alegeri? Cine garantează că aceştia vor aplica programul electoral de stânga sau de dreapta al partidului care i-a promovat sau, în funcţie de ofertă, vor decide care formaţiune se va bucura de vizita lor? Fenomenul migraţiei nu se va încheia curând. Cu câteva excepţii, traseiştii politici nu au fost sancţionaţi prin vot. Cameleoni şi abili în a se orienta către partidul mai puternic, respectivii îşi schimbă culoarea în funcţie de interesul personal, minţind în stânga şi-n dreapta că ar fi vorba de interesul obştii. Putem spune că Oltenia este roşie sau portocalie? În multe cazuri, forma ascunde un fond nebănuit, compus din minciună, făţărnicie, slugărnicie, spirit de turmă, oportunism şi machiavelism. Dacă PSD va reajunge la guvernare, toate zonele portocalii vor deveni roşii. În cazul formării unui Guvern PD-L, pot paria că multe roşii se vor transforma în portocale.

“Băieţii deştepţi” nu dau doi bani pe valori generale, ci le este sfânt ciolanul la care rod. Eu cred altceva. Ideologia şi doctrina nu sunt un moft, după cum nu sunt unul şi acelaşi lucru, după cum cred anumiţi politicieni de succes…
(iulie 2008)