Mihai FiricaScriitor si jurnalist din Craiova

Criza economică este folosită pe post de bau-bau de învârtiţii din politică. Piruetele pe care PD-L şi PSD le execută cu nonşalanţă pentru a intra împreună la guvernare sunt demne de un manual al nesimţirii neaoşe, livrată la export în ambalajul îngrijorării pentru naţiune şi pentru a lupta cu efectele crizei. Ieri se înjurau de mamă, astăzi sunt fraţi la guvernare. Peste două ceasuri, după negocieri prin toalete şi discuţii aprofundate la pişoar, se încheagă alianţe ce duhnesc a hoit în putrefacţie. Logica este aruncată la coşul de gunoi, bunul-simţ este pitit într-o debara (eventual lângă mătuşa Tamara…), în timp ce activiştii de partid stau cu ochii bulbucaţi pe televizoare şi cu căciulile întinse. Maneaua portocalie s-a transformat în “Ei” cu “Noi”, ţepele doar pentru “Voi”. Înţelegeţi că toţi cei care aţi votat cu PD-L pentru a nu reveni PSD la putere sau cei care aţi pus ştampila pe cei trei trandafiri pentru a scăpa de portocalii aţi luat o mare ţeapă. La rândul lor, liberalii au vrut să transforme istoricul lor partid într-unul mic şi dispus la acuplări cu oricine, un fel de balama între doi mamuţi, numai că sunt pe cale de a fi aruncaţi în opoziţie. Cine nu a învăţat nimic din soarta PNT-CD riscă să repete acelaşi traseu, cu un ocol îndelungat pe centura politicii.

Read the rest of this entry »

Dacă aţi avut curiozitatea să urmăriţi apariţiile publice ale aspiranţilor la un fotoliu de parlamentar sau dacă aţi fost acostat de unul dintre aceştia v-aţi convins că alegerile uninominale sunt doar pe etichetă, în timp ce marfa ambalată frumos este alta. Cine ştie, s-o vota tot pentru alegerile locale, pentru primar şi consilier, sau n-am înţeles eu bine. Unde te uiţi şi pe cine asculţi afli doar de intenţii de buni gospodari. În această campanie nu se vorbeşte de proiecte de legi, despre cum ar trebui să funcţioneze viitorul Parlament sau care dintre calităţi îi recomandă mai bine pe candidaţi.
Read the rest of this entry »

Sentinţa de condamnare la 15 ani de închisoare a criminalilor Victor Athanasie Stănculescu şi Mihai Chiţac şi degradare militară a rămas definitivă şi irevocabilă.

Cei doi se fac vinovaţi de executarea ordinului de a înăbuşi Revoluţia de la Timişoara din Decembrie 1989. Prin faptele lor, ei au dezonorat uniforma militară, fie ea de ostaş sau de miliţian (câtă onoare o mai fi având şi aceasta din urmă!). O fac şi acum, dezonorându-şi inclusiv familiile, asupra cărora cei doi aruncă stigmatul crimei. Din nefericire, reacţiile găunoase ale câtorva ofiţeri de rang înalt adâncesc confuzia asupra evenimentelor de la Timişoara.

Pe parcursul unui proces îndelungat, încercând să pară că protejează imaginea armatei, reprezentanţii MAp s-au comportat ca nişte cocote, încercând să-i scape pe cei doi foşti generali criminali. Măcar acum, după ce justiţia s-a pronunţat, ar fi normal ca MAp să-şi asume vina de a fi executat ordinele imbecile ale lui Ceauşescu. Ar fi un gest de normalitate. Sigur, cer poate prea mult de la nişte papagali vopsiţi în culori NATO, dar care gândesc mai puţin decât o făceau înainte. Tăcerea unei instituţii ce se bucură de credibilitate în ochii populaţiei este ruşinoasă. Inconştienţi, respectivii generali, crescuţi la sânul unor cătane bolşevice precum Ştefan Guşă, Vasile Milea şi Ştefan Dinu, au lăsat drept moştenire succesorilor misiunea de a ascunde adevărul asupra carnagiului de la Timişoara.

Read the rest of this entry »

Protestul muncitorilor de la Avioane a arătat ce efect poate genera directorimea parazitară, împinsă de interesele celor aterizaţi episodic la putere.

Mărturisesc deschis că subiectivismul asumat deschis mă determină să fiu suporterul muncitorilor şi adversarul unei conduceri plantate neinspirat. Chiar dacă rolul AVAS este determinant în privatizare, poziţia directorului Anatolie Boldişor nu este una decorativă. Îmi este indiferent dacă un astfel de manager repetent se va simţi jignit, atâta vreme cât sute de angajaţi nu şi-au primit salariile. Dacă ar fi avut un minim bun-simţ sau dacă şi-ar fi asumat eşecul mandatului său, lucru greu de pretins de la un director care-şi iubeşte mai mult scaunul decât onoarea, la puţin timp după izbucnirea grevei spontane de ieri ar fi trebuit să demisioneze. Este de neînţeles de ce aşteaptă să fie alungat cu forţa din scaun şi nu recurge la gestul firesc al demisiei, în urma unor proteste la care s-a cerut în mod imperativ debarcarea sa din funcţie, însă totul se leagă dacă înţelegem că numirile nu se fac ţinând cont de competenţele profesionale. Câte un împiedicat precum Anatolie Boldişor a apărut din şerpăria intereselor de grup, animat de dorinţa de a face performanţă doar pentru propriul buzunar, nicidecum în interesul salariaţilor.
Istoria zbuciumată a Avioane SA Craiova este emblematică pentru “reconversia” industriei de apărare de la stadiul de mândrie a şcolii tehnice româneşti la acela de… ramură bugetivoră şi falimentară.

Read the rest of this entry »