Mihai FiricaScriitor si jurnalist din Craiova

Interviu cu Alteţa Sa Radu, Principe de Hohenzollern-Veringen:
“Îmi repugnă tratarea familiei regale ca pe o piesă vie de muzeu”

Principele Radu: România devenită membră a Uniunii Europene este victoria principiilor care l-au ţinut pe Regele Mihai departe de ţară timp de 41 de ani şi pentru care a trebuit să suporte dezamăgiri şi umilinţe.

Biografie

Alteţa Sa Radu, Principe de Hohenzollern-Veringen

Născut (Radu Duda) la 7 iunie 1960, la Iaşi, într-o familie de medici Soţul A.S.R. Principesa Margareta a României (1996) Creat Principe de Hohenzollern-Veringen (1 ianuarie 1999)
Liceul Internat din Iaşi, 1979
Universitatea de Artă Teatrală şi Cinematografică, 1984
Colegiul Naţional de Apărare, seria a XI-a, 2002
Colegiul “George C. Marshall”, Garmisch, Germania, 2003
John F. Kennedy School of Government, Universitatea Harvard, “2004 Program for Senior Executives in National and International Security”

Mihai Firică: Alteţă, data de 1 ianuarie 2007 va marca aderarea ţării noastre la Uniunea Europeană, eveniment confirmat de oficialii europeni. Cum priviţi procesul de revenire al României în Europa şi care este poziţia Casei Regale?

Alteţa Sa Radu: Ca pe o binefacere. Din punctul de vedere al Casei Regale, România devenită membră a Uniunii Europene este victoria principiilor care l-au ţinut pe Regele Mihai departe de ţară timp de 41 de ani şi pentru care a trebuit să suporte dezamăgiri şi umilinţe. Însă evenimentul are mai multe înţelesuri. Întâi, este o întregire identitară a continentului. Cu fiecare ţară care devine liberă, stabilă şi democratică, prosperă şi stăpână pe sine, consecinţele Cortinei de Fier se diminuează. Cu alte cuvinte, rana lăsată de divizarea ideologică a Europei este principala problemă europeană din mileniul III. Aceasta din perspectiva destinului. Apoi, este lărgirea Uniunii Europene, care înseamnă un pas înainte pentru o construcţie suprastatală de o inegalabilă frumuseţe ideatică, născută la finele celui de-al Doilea Război Mondial. Această instituţie continentală, suprastatală, are şansa de a deveni o paradigmă pentru omenire, tot aşa cum statul-naţiune, creat acum 300 de ani tot de Europa, s-a răspândit în întregul sistem internaţional, de atunci încoace. Numai că această construcţie a fost creată pentru a face bine popoarelor Europei, nu invers. Cu alte cuvinte, UE este un instrument de dezvoltare continentală, de punere împreună a forţelor europene, un instrument de făcut bine, nu un scop în sine. Precum NATO, care este o con-strucţie în folosul ţărilor care o alcătuiesc. Casa Regală consideră că UE este un cadru esenţial de dezvoltare pentru România, aşa cum NATO este un cadru esenţial de securitate. România are, însă, un rol de neînlocuit în creionarea propriului viitor. Fiindcă democraţia este un instrument, nu un sistem. Prosperitatea, stabilitatea, domnia legii şi celelalte virtuţi ale lumii în care intrăm se obţin cu efort personal, cu generozitate, cu spirit de răspundere, cu respectarea libertăţilor şi aşa mai departe. Toate acestea, împreună cu democraţia, pot duce România acolo unde ar fi trebuit să fie de mult.

M.F.: Alteţă, sunteţi reprezentant special al Guvernului României pentru integrare, cooperare şi dezvoltare durabilă. În această calitate aţi făcut numeroase, consistente şi, mi-aş permite să apreciez, eficiente demersuri pentru cunoaşterea eforturilor României pentru integrare de către oficialităţile din ţări europene. Care credeţi că sunt cele mai importante elemente care menţin o cotă destul de mare de suspiciune din partea oficialilor europeni, dar şi a oamenilor simpli din ţările occidentale, privind capacitatea României de a se adapta la normele şi standardele Uniunii Europene?Alteţa Sa Radu: Dacă mi-aţi permite o metaforă, suspiciunea (în partea ei substanţială) vine din trecutul nostru recent, atunci când am făcut dintr-un rege mecanic auto, iar dintr-un cizmar şef de stat. Este o ispravă pe care nu am făcut-o cu voia noastră, dar pe care va trebui să o purtăm pe umeri, în istorie.

Să ne întoarcem la partea concretă a răspunsului: oficialii europeni nu au “suspiciuni”, fiindcă rolul lor este de a negocia administrativ şi politic un statut pentru ţara noastră şi de a respecta un principiu pentru organizaţia lor. Este vorba doar despre a răspunde unor criterii, nu de a face impresie. Toate acestea se vor termina când România nu va mai ridica semne de întrebare, iar acest lucru este pe cale să se petreacă. În ceea ce priveşte poziţia oamenilor simpli, mai bine zis a opiniei publice, ea depinde de mai multe lucruri. Veţi fi de acord cu mine că ţăranul din sudul Franţei nu este la curent cu stadiul negocierii Bulgariei în privinţa capitolului UE al transporturilor. Aşadar, părerea sa despre România sau despre Bulgaria este modelată de un amestec de necunoaştere cu frânturi de realitate oferite de mass-media. În al doilea rând, există un anume instinct al comunităţii de a se feri de schimbări în sistem, pentru a nu pune în pericol datele realităţii de zi cu zi. Acest sentiment îl are şi omul de rând albanez, şi omul de rând englez. Şi, în fine, europenii au o imagine despre România pe măsura istoriei recente a României. În urmă cu şase decenii, România era o ţară egală, ca economie şi prosperitate, cu Belgia şi Elveţia. Apoi a devenit un faliment economic, politic şi, uneori, uman. Din 1989 încoace, am traversat 10 ani de ambiguitate şi şase de dezvoltare accelerată. Imaginea se adaptează ca un contur al realităţii. Însă, dincolo de toate acestea, există multă lume care apreciază România şi are încredere în ea. Eu mă întâlnesc des cu aceşti oameni.

M.F.: Aţi refuzat oferta fostului preşedinte al PSD, Adrian Năstase, de a candida din partea acestei formaţiuni pentru un loc în Parlamentul României. În viitor, veţi accepta o propunere similară din partea unei formaţiuni politice?

Alteţa Sa Radu: Îmi aduc aminte bine de acea propunere, dar nu a fost singura. Au mai fost şi altele, legate şi de Parlament, şi de Guvern, şi de preşedinţie, venite de la mai multe partide politice. Voi continua să servesc interesul naţional şi nu exclud o schimbare a poziţiei actuale, numai că trebuie să fie ceva care să respecte două condiţii: să nu contrazică în mod grav identitatea regală, fiindcă eu nu am intrat în viaţa publică pentru a face “carieră”, ci pentru a urma un destin. Şi, a doua condiţie, să fie ceva ce poate servi România mai bine decât ceea ce fac acum. Cu aceasta în minte, orice poate fi posibil. Cu excepţia intrării mele ca membru al unui partid politic. Aceasta nu se va întâmpla.

M.F.: În ce măsură consideraţi că a fost apreciată contribuţia Majestăţii Sale Regele Mihai la acceptarea României în NATO de către oficialităţile de la Bucureşti? Vă întreb acest lucru deoarece ecourile în presa internaţională au fost remarcabile, dar reflectarea lor în presa din ţară a fost mai puţin… spectaculoasă.

Alteţa Sa Radu: Toate autorităţile din 1997 până în 2007 au apreciat la justa valoare această contribuţie. Nici nu se putea altfel. Performanţa regală a fost de folos tuturor, dar în primul rând României.

M.F.: Retrocedarea proprietăţilor familiei regale a stârnit vii polemici în lumea politică şi nu numai. A generat această dezbatere o imagine mai bună pentru monarhie, a limpezit probleme legate de trecutul istoric şi, mai ales, în ce măsură au fost rezolvate aceste litigii? Au fost revendicate şi proprietăţi din judeţul Dolj?

Alteţa Sa Radu: Nu. Singurele proprietăţi directe ale Regelui Mihai au fost, în mare, Domeniul Săvârşin, Domeniul Sinaia şi trei case în Bucureşti. În afară de Sinaia, care este pe ultima sută de metri a negocierilor de retrocedare, totul a fost dat înapoi. Nu există nimic în Dolj.

M.F.: Doljenii s-au bucurat de prezenţa Majestăţilor Lor Regele Mihai şi Regina Ana, pe care i-aţi însoţit împreună cu Alteţa Sa Regală Principesa Margareta. Aţi revenit de câteva ori, ceea ce trebuie considerat un semn autentic de prietenie. Sunteţi mulţumit de reacţia oficialităţilor doljene?

Alteţa Sa Radu: Am avut o bună primire din partea oficialilor locali din toate regiunile României. Nu se pune problema să fiu mulţumit, fiindcă liderii politici locali îşi fac datoria lor de aleşi sau de funcţionari publici. Aici nu se pune în discuţie simpatia lor pentru monarhie. Eu reprezint ţara cu mandat guvernamental, sunt ofiţer superior activ al Armatei României şi sunt şi membru al familiei regale, din care poziţie fac eforturi continui de a servi interesul naţional. Cea mai mare parte a autorităţilor locale din ţară, de fiecare dată, au arătat, în afară de profesionalism, şi un interes, un respect şi o atenţie aparte, pentru care sunt mândru, nu mulţumit. Mai mult decât de prieteni, am nevoie de oameni politici care să fie demni. În ceea ce priveşte comunitatea locală, mai ales cea craioveană şi cea doljeană, lucrurile stau diferit. Aici este într-adevăr o simpatie, o încredere şi o susţinere a demersurilor mele, care îmi dau o mare bucurie. Într-un sondaj de opinie foarte minuţios, făcut de Institutul IRECSON în mai 2006 şi care a cuprins întreaga ţară, mediul rural şi urban, a reieşit că 66 la sută din populaţia României consideră că familia regală trebuie să se implice şi mai mult în dezvoltarea României de azi.

M.F.: Care sunt proiectele pe care le-aţi conturat şi care vizează atât în mod direct, cât şi indirect Doljul şi cum credeţi că se va derula colaborarea cu reprezentanţii administraţiei acestui judeţ?

Alteţa Sa Radu: Proiectele pe care aş vrea să le derulez de-a lungul anilor în Dolj sunt legate de întreaga comunitate, nu doar de administraţia judeţului. Astfel, biserica, universitatea, armata, colegiul naţional “Carol I”, mediul de afaceri, societatea civilă, toate aceste instituţii sunt parteneri de-ai noştri pentru a crea punţi de legătură cu Europa sau cu alte regiuni din România. Pe de o parte, încerc să pun împreună investitori străini cu parteneri craioveni sau doljeni, sperând că această iniţiativă va da rezultate, în timp. Cine crede că rezultatele vor veni mâine dimineaţă se înşeală. Încrederea şi interesul partenerilor străini trebuie câştigate şi meritate. Prosperitatea nu se rezolvă cu o vizită la Palatul Elisabeta, în cadrul serilor regionale. “Seara doljeană” a fost o foarte frumoasă reuşită, la care dumneavoastră, cel care-mi luaţi acest interviu, aţi fost prezent. Numai că nu se poate face cu o floare primăvară. Această muncă trebuie continuată cu răbdare, cu deschidere, cu generozitate, cu mai puţină politică şi mai mult spirit practic. Pe de altă parte, aportul angajamentelor mele publice la dezvoltarea regională a României nu se poate măsura cu bani, companii sau contracte. Casa Regală nu este agenţie economică, nici minister. Fiecare cu treaba lui. Impactul sau forţa argumentelor noastre în faţa unor personalităţi influente ale lumii ori în faţa opiniei publice din Europa şi America, Asia şi Africa nu se poate măsura precum metrii de stofa. Prestigiul, încrederea, vizibilitatea unei naţiuni se face în timp, cu răbdare, cam în acelaşi fel în care a construit Nadia Comăneci, de exemplu, marile ei victorii, prin ore şi ore de lucru, de trudă, nevăzută de nimeni, în deplină modestie şi loialitate faţă de societatea în care s-a format. La sfârşitul anului, în ajunul intrării României în Uniunea Europeană, la 10 ani de când am început, în martie 1997, acţiunile Casei Regale pentru integrarea României în NATO şi UE, aş vrea să prezentăm public un document, o viziune asupra direcţiilor în care Casa Regală va acţiona în următorii 20 de ani, pentru consolidarea României, pentru stabilitatea şi prosperitatea ei. De aceea, vă invit încă de pe acum să veniţi la Palatul Elisabeta, în ianuarie 2007, să continuăm dialogul, la început de drum nou pentru România.

M.F.: Pasionat de artă şi literatură, sunteţi autorul a mai multor volume despre monarhie şi Casa Regală: “PERSONA” (Nemira, 2006), “Europa din noi. Regalitatea şi democraţia-spectacol” (Polirom, 2006), “Familia Regală a României” (Humanitas, 2004), “Şapte” (Nemira, 2003) etc. În ce grad credeţi că adevărul istoric asupra monarhiei este cunoscut de publicul larg?

Alteţa Sa Radu: În privinţa adevărului istoric nu am nicio grijă. Chiar cu întârziere, el va fi cunoscut, fie şi dacă eu aş scrie numai cărţi de bucate. Dar nu adevărul istoric asupra monarhiei mă interesează să-l arăt publicului larg, fiindcă îmi repugnă tratarea familiei regale ca pe o piesă vie de muzeu. Eu sunt preocupat să dovedesc Europei şi României de azi ca regalitatea este o noţiune în sprijinul identităţii ţării noastre în mersul ei globalizator. Ea, regalitatea, nu se bazează pe putere politică, ci pe puterea identitară a Coroanei, ca simbol al statalităţii şi continuităţii.

Interviu realizat de Mihai FIRICĂ
(apărut în ziua de marţi 17 Octombrie 2006)