Mihai FiricaScriitor si jurnalist din Craiova

Vă invit să citiţi interviul pe care l-am acordat bloggerului Florin Tomescu, căruia îi mulţumesc pentru interesul arătat cotidianului online http://www.oradedolj.ro pe care-l conduc de la începutul lunii aprilie:

Ce este Ora de Dolj? Caracterizaţi succint proiectul?

Un ziar, adică o sursă de informaţii. Un produs din categoria quality, care se adresează unui public situat, în primul rând, la un nivel de pregătire mediu şi înalt, cu vârsta între 20 şi 45 de ani. În primul rând, brandul trebuie impus în Dolj, dificultatea fiind încă slaba dezvoltare a utilizării internetului. Sigur, perspectiva este încurajatoare pentru un astfel de produs new-media cum este Ora de Dolj.ro Aşa cum am afirmat într-un editorial, noi nu suntem jurnalişti care dau chix în print şi se refugiază în on-line, aşa cum s-au văzut nevoite să se replieze atâtea publicaţii în vremuri de criză, ci suntem creaţi pentru un nou tip de comunicare. Suntem creaţi pentru on-line.

Cum va venit ideea să porniţi acest proiect?

Intenţionam de câţiva ani să demarăm construcţia unei publicaţii exclusiv pe Internet, însă ne lipseau resursele financiare. Nu poţi fi un jurnalist cu un laptop şi un blog. Asta nu înseamnă ziar. O publicaţie care să rivalizeze cu cele tipărite trebuie să furnizeze un flux de informaţii în timp real, cu un volum superior şi o structură mult mai complexă. Mă refer la partea de video, transmisii live, interviuri în direct, concursuri on-line etc. Am primit o ofertă de colaborare şi, cu ajutorul mai multor colegi jurnalişti, am format o echipă. Sper să convingem publicul că suntem oneşti, profesionişti şi că ştirile oferite de noi le vor primi în timp real. Proiectul se va dezvolta la nivel naţional, în fiecare judeţ.

La ceva mai mult de o lună de la lansare, cum vedeţi dumneavoastră, dar şi oamenii din jur oradedolj.ro?

La fix o lună şi o zi de la lansarea noastră oficială, vă mărturisesc faptul că optimismul meu de la început a crescut. Pe zi ce trece îmi dau seama de oportunităţile fabuloase pe care le oferă spaţiul virtual. Să vă dau un exemplu: spaţiul în formatul tipărit este limitat, atât în ceea ce priveşte numarul de semne, cât şi cel al imginii. Pe Internet nu ai astfel de limitări. Aşadar, nu ai cum să te ascunzi în spatele scuzei că nu ai spaţiu pentru a oferi toate informaţiile privind un subiect. Asta oferă un plus de responsabilitate, ceea ce nu este puţin lucru.

Care sunt planurile de viitor ale acestei publicaţii?

O ţintă cât mai exactă: să devenim principala sursă de informaţii din judeţul Dolj. Diversificăm modalităţile de a interacţiona cu publicul şi să facem din Ora de Dolj un loc al dezbaterii reale. Nu doar prin reacţiile cititorilor prin diverse reacţii, ci prin lansarea unor dezbateri publice pe care să le preluăm în ziar. În plus, vrem să avem cât mai mulţi colaboratori, din diverse domenii. Ştiu că nu putem fi specialişti în toate domeniile şi în acest fel vom acoperi

Vă rog să-mi spuneţi dacă mai aveţi şi alte proiecte în plan personal? Ce aşteptări aveţi de la aceste proiecte?

Sunt nu doar jurnalist, ci şi scriitor. Lucrez la două cărţi şi sper să am o toamnă rodnică. O carte de versuri şi una de interviuri cu personalităţi de marcă ale vieţii publice. Ambele sper să fie o surpriză pentru cititori. Am să vă invit încă de pe acum la cele două lansări ale cărţilor mele.

Ultimele două întrebări ale acestui scurt interviu se referă la blogul meu. Ce părere aveţi despre florintomescu.tk?

Util şi interesant. Sunt câteva lucruri care mă inspiră şi mă gândesc să le aplic şi pe Ora de Dolj. Cromatic este echilibrat, elegant, cu un conţinut uşor de parcurs.

Aţi dori să schimbaţi ceva la el? Şi dacă da, vă rog să sustineţi ceea ce aţi dori să schimbaţi?

De schimbat? Cred că nu se impun imperios astfel de lucruri. Am înţeles că tocmai aţi făcut o schimbare şi este bine să lăsaţi timpul să lucreze. Poate că ar fi necesare mai multe imagini dar nu este neapărat un sfat pe care să-l urmaţi. Nu sunt adeptul modificărilor de dragul de a fi în pas cu moda. Ţineţi cont de opiniile exprimate de la cei care vizitează des siteul pentru că acesta este cel mai bun sondaj. (14.05.2011)

Mihai Firică a publicat, la editura Aius, volumul de observaţie socială şi politică Dinastia ticăloşilor. Forma articulată a substantivului „dinastie“ sugerează ideea că vremurile contemporane aparţin ticăloşilor. Titlul are şi amărăciune: totuşi, decât să privim, parcă nu avem ce face mai mult. Poate o nouă revoluţie! Este un contrast curios între deznădejde şi forma supremă a curajului, revoluţia. Îmbinarea dintre acestea două ţine de hazard.

Inspirată de lucrarea „Răscruce de drum“ a artistului plastic Marcel Voinea, imaginea primei coperte este semnificativă. Într-un ambient citadin, cu lumini şi umbre apocaliptice, tronează jurnalistul, varianta modernă a lui Ioan, sfântul scrib şi martor în previziune al Apocalipsei biblice.

După sugestia desenului, condiţia publicistului nu este de invidiat. Pana din mâna dreaptă are vârful îndreptat înspre zona ficatului. Este prin urmare o subtilă evocare a legendei titanului Prometeu. Pânza roşie de pe piept, pansament din remuşcare, aplicat de oameni binefăcătorului lor, dar şi un semn de bravadă, de recunoaştere a ei. Zarul roşu dintr-un vas de tablă zincată indică dramul de noroc spre care, în frunte cu scribul, se tinde. Pana, în afară de a fi instrument vechi de scris, poate simboliza şi vietatea căreia i-a aparţinut, poate vulturul mitologic, iar lumina din fundal, o aprindere absolută, fixează descoperirea dată de Prometeu pământenilor, focul. Oricum, gestul de a scrie cu o conştiinţă trează este un sacrificiu.

Cartea Dinastia ticăloşilor reuneşte, după cum aflăm din „Sunt furios“, prefaţă semnată de autor, articole apărute în periodice din Oltenia, cele mai multe în cadrul rubricii „În Obiectiv“, din cotidianul regional „Ediţie Specială“, în 2008 şi până la jumătatea anului 2009.

Aplicate la problemele de fiecare zi ale celor mai mulţi dintre noi, articolele sunt elaborate ca un pamflet. Autorul lor devine zeflemitor, cu argumente montate la subiect, la adresa unor funcţionari sau politicieni, pentru că din cauza lor se va fi generat un crepuscul în sistem, dar îşi exercită cu ton balzacian, sensibilitatea umană, când intră în pielea omului obişnuit, dezavantajat pe nedrept într-o conjunctură sau alta.

Uneori, mi se pare că asist la o luptă cu braţele libere, a autorului, cu animale sălbatice, scăpate şi impuse în societate, prin accidente de naturi diferite, ca în fabulele lui Gr. Alexandrescu paşoptistul, când pe uliţi sau câmp, omul intră în dialog cu animale exotice, acestea simbolizând defecte de comportament. Bineînţeles, într-o eventuală revedere cu Mihai Firică, aş încerca să observ la el urma sfâşierilor căpătate în asemenea lupte inegale, dar poate eu, simplul cetăţean, mă aflu rănit şi consumul durerii, pe care jurnalistul a strigat-o în luptă, o luptă scrisă, deja îl ştiu.

Forma participativă a pamfletarului se deduce din recurenţa interogaţiilor retorice, a interjecţiilor, a imperativelor.

Observăm parafrazări ale unor sloganuri de campanie electorală: „Să trăiţi cum aţi votat“ [absolut corect!], ale replicilor unor personaje din piesele dramaturgului I. L. Caragiale: „Noi şi ei“, ale unor titluri de emisiuni tv.: „Am văzut şi blogeri satisfăcuţi“, de texte lirice foarte cunoscute: „Bâlciul deşertăciunilor“ sau de filme premiate: „Moartea domnului Constantinescu“, precum şi preluarea unor titluri de poeme celebre: „Nervi de primăvară“ ori a unor forme de salut aparţinând unor personalităţi din domeniul muzicii: „Bună seara, prieteni!“.

Mihai Firică este un jurnalist atent la problemele publicului sau căruia îi place să vorbească, oricât de mult, cu lumea. Pentru aceasta, întrebuinţează diverse mijloace de comunicare, de la telefon până la chat sau messenger.

Pe linia de messenger, i-am transmis cândva o opinie. A doua zi, am regăsit-o în ziar, prelucrată în spiritul deznădăjduit pe care-l presupunea: generaţia noastră, a celor născuţi în şaptezeci, a produs revoluţia şi dintre noi câţi n-au murit sau cât de simplu era să ne pierdem viaţa în decembrie 89, pentru un scop ce părea nobil: libertatea! Astăzi, putem spune că am făcut revoluţie pentru alţii, pentru oamenii de nimic ai zilei, care se pot îndemna unii pe alţii în cercul lor, rupt de noi: „Carpe diem!“.

Comentariile autorului cărţii Dinastia ticăloşilor se situează între asemenea regrete ale unor participanţi la evenimente istorice şi tensiunile căpătate de cetăţeni în conflicte de prisos cu şefi sau funcţionari. Moravul unora de a-şi afişa în orice prilej, în locul predispoziţiei la fapte, pentru bunul mers al lucrurilor, autoritatea, crezând-o mai durabilă ca piramida, este un laitmotiv al cărţii.

Mihai Firică are păreri în sport, pe care le difuzează sub forma unor epistole, cu destinatar specificat.

Unele materiale sunt de o strictă actualitate, conformă evenimentului discutat, altele, dimpotrivă, au viaţă lungă: se combat metehne morale.

Cartea Dinastia ticăloşilor are destul din atmosfera sumbră a romanului de ficţiune Anul 1984, dar textele lui Mihai Firică sunt nonficţionale. Totuşi, nu-i vina celui care în cetate vorbeşte ce vede.

(Dan Ionescu – Scrisul Românesc, noiembrie 2010)

Mă bucur nespus de mult să vă pot transmite urările de împlinire, sănătate şi o viaţă plină de frumos şi linişte lângă toţi cei dragi. Aniversarea frumoasei vârste pe care o împliniţi astăzi este un motiv de bucurie deopotrivă pentru familia mea şi pentru prietenii din Craiova ai Alteţei Voastre şi ai Casei Regale. În numele lor şi al atâtor olteni care vă stimează, vă urez LA MULŢI ANI!

Am avut privilegiul de a participa la manifestările prilejuite de Jubileul Alteţei Voastre, aceste încântătoare evenimente reunite sub generosul proiect “România. O călătorie regală”, şi, din nou, mi s-a revelat ceea ce înseamnă România Profundă, o ţară mândră, Altfel, cu oameni aşezaţi şi conştienţi de valorile naţionale autentice.

LA MULŢI ANI MAJESTĂŢII SALE REGELUI MIHAI!

TRĂIASCĂ REGELE!

Reporter: Alteţă, România traversează o perioadă prelungită de criză. Nu mă refer doar la criza economică, ci şi la cea morală şi la confuzia provocată de lipsa unei viziuni pentru promovarea valorilor autentice din toate domeniile. Care credeţi că ar fi punctul de pornire pentru depăşirea situaţiei în care se găseşte societatea românească?

Principele Radu: Răspunsul trebuie căutat prin prisma trecutului recent, nu doar prin cea a prezentului. În decembrie 1989, România s-a îndreptat, ca toate ţările din zonă, spre democraţie. După 20 de ani de efort, uneori încununat de succes, ne dăm cu toţii seama că viaţa democratică şi legislaţia europeană nu sunt de ajuns pentru ca ţara noastră să fie cu adevărat liberă şi democratică. Ce anume lipseşte?
Lipsesc instituţiile, comportamentul public şi profesionalismul. Când, în decembrie 1947, Regele era gonit, odată cu el nu a plecat doar monarhia. A plecat competenţa, au plecat la Canal specialiştii din toate domeniile publice, au fost demolate complet instituţiile statului.

“Lipsesc instituţiile şi profesionalismul”

Ele nu au revenit, odată cu democraţia, în 1989. De aceea, astăzi asistăm la un fenomen paradoxal: avem democraţie, avem un început de prosperitate, o economie liberă, dar avem domnia bunului plac, în loc de forţă instituţională, avem dispreţ pentru Constituţie, în loc de etică, avem scurtcircuitarea legii pe diverse căi democratice, avem lipsă de respect şi încredere şi, mai ales, avem 20 la sută din populaţie care preferă să stea departe de România, din mâna puternicilor de astăzi. Oamenii sunt dezamăgiţi nu de sărăcie sau de criza economică, ci de liderii lor. Românii nu sunt mândri, nu au încredere, nu au sentimentul că are cineva grijă de ei. Moral vorbind, România este un mare orfelinat în care găseşti de toate. Criza instituţională, ca şi criza morală şi cea a mijloacelor nu sunt o caracteristică doar a României. La un alt nivel şi într-un alt context, crizele sus-numite sunt prezente şi în Franţa, Germania, Italia, chiar şi în Marea Britanie.

Rep.: Care este viziunea Casei Regale privind rolul şi locul României în context european?

Principele Radu: Casa Regală este coloana vertebrală a statului român modern, ea a dat trei şefi de stat de primă valoare şi a continuat să reprezinte garanţia valorilor europene şi perene în context naţional şi statal. România a fost aşezată şi menţinută la locul ei european de regi. Generaţia a cincea, a Principesei Moştenitoare Margareta, va continua acest efort până la sfârşitul zilelor.

Principele Radu: “Preşedintele reprezintă statul, nu îl conduce”

Rep.: Retragerea candidaturii Alteţei Voastre de la Preşedinţia României a fost un gest surprinzător. Consideraţi că numeroşii susţinători ai Alteţei Voastre au înţeles pe deplin motivele ce au stat la baza acestei decizii?

Principele Radu: Candidatura mea nu a intenţionat înlocuirea unui om cu un altul, ci corectarea sistemului păgubos de până acum, în care primul politician al ţării devine preşedinte, lucru aflat în ascuţită contradicţie cu Constituţia României. Preşedintele român reprezintă statul, nu îl conduce. Rolul politic exclusiv îl are prim-ministrul. De aceea, este normal ca un şef de partid să lupte să câştige alegerile parlamentare, nu prezidenţiale. Astfel, el poate avea majoritate parlamentară şi dreptul de a forma Guvernul. Toate acestea sunt limpede spuse în Constituţie. Din cauza obsesiei ceauşiste, care este încă prezentă în minţile politicienilor, ca un fel de complex de inferioritate dificil de înlăturat, toată lumea crede că suprema satisfacţie politică este să devii preşedinte. Majoritatea politicienilor ignoră evidenţa că preşedintele nu are niciun mijloc constituţional, financiar sau administrativ de a conduce politic ţara. Dacă o face, totuşi, este prin încălcarea crasă a Constituţiei. Oamenii de rând – societatea românească profundă – au înţeles foarte bine acest lucru de la mine. De aceea am atât de mulţi susţinători. Oamenii cu putere, adică cercul relativ restrâns al politicienilor, marilor oameni de afaceri şi media centrală, au rămas imuni la propunerea mea. Nu au înţeles-o şi nu au avut nevoie de ea.

Principele Radu: “Politicienii fac o confuzie gravă între scop şi mijloace”

Rep.: Cunosc faptul că nu doriţi să vă implicaţi în lupta politică, poziţie exprimată clar de Casa Regală a României. Totuşi, de ce în mai multe rânduri aţi avut declaraţii critice la adresa clasei politice actuale?

Principele Radu: Critica mea nu era una de pe poziţie politică, ci de pe poziţie statală. Nu am fost niciodată (lucru foarte greu de înţeles astăzi) adeptul unei anume doctrine politice. Am colaborat bine şi cu creştin-democraţii, şi cu socialiştii, şi cu liberalii, din 1997 încoace. Niciodată nu am exprimat păreri (bune sau rele) asupra deciziilor lor politice. De aceea am şi reuşit să stau alături de ei mai bine de un deceniu.
I-am criticat atunci când, prin comportamentul lor public, compromiteau democraţia şi instituţiile pe care le serveau. Una este să stai în Parlament şi să te lupţi politic (lucru perfect justificat şi chiar lăudabil) şi alta este să-ţi baţi joc cu primitivism, grosolănie şi brutalitate de instituţia pe care o conduci, numai fiindcă aşa crezi tu că poţi să-ţi arăţi forţa. De altfel, mai toţi politicienii Europei de astăzi fac grava confuzie între scop şi mijloace. Ei cred că, dacă-ţi petreci viaţa fiind mai iute decât rivalii tăi, dacă manevrezi, manipulezi, şmechereşti şi unelteşti, eşti tare. De fapt, nu eşti. Cei mai mulţi vor ieşi din istorie în ziua în care vor ieşi pe uşă, din biroul primit cu chirie de la istorie.

Principele Radu: “O ţară fără autostrăzi dar cu bancuri despre autostrăzi este uşor de manipulat”

Rep.: Cum priviţi diversele încercări de discreditare a Casei Regale a României, a Maiestăţii Sale Regele Mihai, inclusiv a Alteţei Voastre? De ce minciuna şi manipularea încă îşi găsesc locul în spaţiul public, pentru a lovi în tradiţia şi istoria României?

Principele Radu: Pentru că o societate fără instituţii, fără etică şi fără respect al profesionalismului şi al valorilor este o societate vulnerabilă, slabă, ambiguă. Este uşor de manipulat o ţară care, în loc de autostrăzi, are bancuri despre autostrăzi. O ţară în care inculpaţii vorbesc despre supremaţia justiţiei, în care securismul condamnă comunismul şi viceversa. Ironia sorţii este că noi am crezut acum 20 de ani că democraţia va rezolva totul. Nu este aşa, după cum se vede. Kennedy spunea, de altfel: “Democraţia este un mod de guvernare foarte grea. Ea cere însuşirile cele mai înalte de disciplină şi stăpânire de sine, voinţa de a face sacrificii în interesul general şi educaţie.”

Principele Radu: «România, Altfel», un proiect pentru o Românie cu instinctul binelui

Rep.: “România, Altfel” este proiectul pe care Alteţa Voastră l-a propus societăţii româneşti. Nu cred că ne mai putem permite luxul de a nu ţine cont de ignoranţa în care este menţinută o parte a societăţii şi, deopotrivă, de interesele meschine ale multor politicieni. În ce măsură credeţi că “România, Altfel” se va materializa?

Principele Radu: În măsura în care România va redobândi instinctul binelui. Viziunea noastră pe 30 de ani are deja trei ani de la lansarea publică. Anumiţi paşi s-au făcut. Societatea românească nu este lipsită de instinctul binelui, nici de bun-simţ. De exemplu, în anumite comunităţi locale lucrurile merg destul de bine. Economia privată are instinct prin definiţie. Intelectualitatea anonimă, zecile de mii de oameni cu carte din oraşe, orăşele şi comune sunt cât se poate de buni europeni. Dar, aşa cum spuneam, la nivelul elitei este o gravă carenţă de moralitate, instinct al binelui, generozitate, simţ de răspundere şi demnitate. Fără lideri, România nu poate avea nicio viziune nici pe 30 de ani, nici pe mai puţin. Casa Regală are rolul de a inspira, de a reprezenta, de a încuraja şi de a atrage atenţia. Nu este nici responsabilitatea noastră şi nu este nici în puterea noastră de a construi kilometri de autostrăzi.

Principele Radu: Oltenia, printre cele mai preţioase provicnii istorice

Rep.: Aţi revenit de mai multe ori în Oltenia, fie însoţindu-i pe Majestatea Sa Regele Mihai şi pe Majestatea Sa Regina Ana, fie împreună cu Alteţa Sa Principesa Moştenitoare Margareta, fie singur. Am avut de câteva ori bucuria să dialogăm şi, prin interviurile şi articolele publicate sau prin materialele de televiziune, să împărtăşiţi din proiectele Casei Regale pentru dezvoltarea durabilă a acestei provincii istorice româneşti. Care sunt viitoarele proiecte în care vă veţi implica pentru sprijinirea Olteniei şi a Craiovei, în special?

Principele Radu: Oltenia este una dintre provinciile istorice cele mai preţioase. Rareori găseşti atâta bogăţie culturală, tradiţie, istorie şi efervescenţă economică (în anumite epoci, desigur) ca aici. Prezentul oltean nu este la înălţimea trecutului. Acest lucru îl ştim cu toţii. Sunt bucuros să constat că multe domenii se bucură de slujirea unor oameni competenţi, generoşi şi talentaţi: educaţia, economia, arta, domeniul militar, viaţa socială şi mass-media. Existenţa acestor oameni mă face să revin în Oltenia şi să fiu plin de speranţă. Anii trecuţi am fost mereu prezent în Craiova, Târgu Jiu, Motru, Rovinari, Slatina, Caracal, Balş, Corabia, Râmnicu Vâlcea şi atâtea alte aşezări urbane şi rurale.
Voi susţine un şir de patru prelegeri la Universitate, din martie până la sfârşitul anului universitar. Voi veni la televiziunile şi în redacţiile ziarelor craiovene, voi merge la elevii de liceu, voi încuraja companiile economice private, voi fi alături de militari, voi vizita parohiile şi voi încerca să dau o mână de ajutor prezentului, conform cu poziţia de membru al Familiei Regale.

Interviu realizat de Mihai FIRICĂ

(Ediţie Specială – 06.03.2010)

Traian Basescu, presedintele Romaniei:

“Sunt un suporter al alegerilor anticipate”

Am fost întrebat de mulţi craioveni: “Cum este acum Traian Băsescu, s-a schimbat?” Într-un fel, dacă ţinem cont de predecesorii săi, este normal ca oamenii să se întrebe dacă politicianul pe care l-au votat s-a izolat “la Palat”, uitând de ceea ce le-a promis. Staţi liniştiţi! Băsescu este acelaşi tip haios, bonom, plin de bună-dispoziţie. Nu pare afectat de ameninţări şi nici de pericole reale sau inventate. Este acelaşi Traian Băsescu pe care îl ştiţi din campania electorală. Hotărât să taie în carne vie. Nu a ocolit deloc răspunsurile la întrebări, s-a arătat interesat de problemele cetăţenilor şi preocupat de ceea ce se mai petrece în Oltenia. Puterea şi aerul tare al Cotrocenilor nu l-au ameţit. Este preşedintele pe care vi l-aţi dorit!

Redactor: Domnule preşedinte, vă propun să începem dialogul nostru abordând o tematică legată de politica externă, pentru că aţi efectuat o vizită foarte interesantă în Marea Britanie, unde v-aţi întâlnit cu premierul Tony Blair. Spuneţi-mi, domnule preşedinte, “nava” pe care o conduceţi acum are “marinari” pregătiţi? “Nava” România este suficient de puternică pentru a ajunge în acel port pe care ni l-aţi fixat ca destinaţie, în care vrem să ajungem?
Traian Băsescu: Categoric da. Avem resurse, avem oameni care vor şi, mai ales, avem condiţii care să ne permită să atingem obiectivul integrării în Uniunea Europeană la 1 ianuarie 2007. Acum, ca să fim foarte sinceri, am o uşoară dezamăgire legată de neînceperea procesului de explicare pe care guvernul trebuie să-l ducă înspre populaţie: să explice ce înseamnă integrarea în UE. Guvernul anterior a tratat integrarea ca pe o chestiune care ţine strict de executiv şi de cât e de deştept guvernul. În realitate, o astfel de politică de mediatizare a integrării nu face decât să nu pregătească populaţia pentru acest proces. Dacă vă aduceţi aminte, în timpul campaniei electorale am făcut referire la câteva capitole care au fost prost negociate. Populaţia nu ştie ce înseamnă acest «prost negociat», dar va vedea efectele proastei negocieri. Va trebui, de exemplu, să crească enorm preţurile la energie, fie că vorbim de energie electrică, de energie termică, de gaze, pentru că s-a acceptat în negocieri o aplicare nediscriminatorie a tarifului la energie, fără să se ceară o perioadă de tranziţie. România putea să negocieze o perioadă de tranziţie, alinierea preţurilor la energie sau la acoperirea integrală a costurilor fie în anul 2012, fie în 2015. Strâns cu uşa, guvernul a acceptat condiţii extrem de dure pentru populaţie. Sunt multe alte capitole, fie că vorbim de agricultură, fie că vorbim de mediu, or, în momentul de faţă, populaţia va fi în faţa unor măsuri pe care guvernul le ia, fără să i se explice că aceste măsuri sunt deja angajamente ale României în raport cu Comisia Europeană. Angajamente care, în momentul în care nu sunt respectate, blochează automat intrarea României în UE. Deci, aici cred că va trebui să se implice foarte mult guvernul, să explice populaţiei, pentru că nici un guvern nu se integrează singur. Când vorbim de integrarea în UE, vorbim de integrarea poporului român, în primul rând, a economiei româneşti, or poporul trebuie să ştie care sunt costurile integrării.

Red.: Aveţi senzaţia sau, poate, chiar certitudinea că guvernul Tăriceanu, în ansamblul său, va reuşi să explice necesitatea acestor eforturi comune pe care trebuie să le facem? Sau, din anumite considerente, va încerca să dea vina pe fosta guvernare şi să arate cu degetul spre factorii exteriori?
T. B.: Ar fi o eroare! Asta nu foloseşte la nimic şi sunt convins că populaţia nu ar fi interesată de ce a făcut fosta guvernare. În momentul de faţă, speranţele sunt legate de actualul guvern: speranţele în combaterea corupţiei, speranţele într-un trai mai bun, speranţele în integrarea României în UE. Dar aceste speranţe trebuie conştientizate, trebuie făcute să aibă acoperirea costului. Nimic nu vine degeaba. România nu se integrează în Uniunea Europeană fără costuri, fără sacrificii. S-a tot enunţat că sunt sacrificii, dar nu s-a specificat ce sunt aceste sacrificii. Care este sacrificiul pentru populaţie. Sigur, s-a plecat de la premisa că toată populaţia ştie că trebuie să facem sacrificii. Poate că termenul este depăşit, dar costurile procesului de integrare pe care le va suporta tot poporul român există şi guvernul are obligaţia să le explice pe fiecare capitol, mai ales pe cele care sunt vizibile, palpabile, ca să zic aşa.

Red.: Vorbeaţi de faptul că nu ar mai trebui, dintr-un anumit punct de vedere, să ne mai raportăm la fosta guvernare şi la ce-au făcut foştii guvernanţi. Dar, pe de altă parte, trebuie să ne raportăm când vorbim de un nivel al corupţiei alarmant şi trebuie să ne referim şi la contractele pe care fosta guvernare le-a încheiat pe ultima sută de metri. Dau aici un singur exemplu – Bechtel.
T. B.: Nu numai un singur exemplu. Da, aveţi dreptate. Bechtel – 2,5 miliarde, fără licitaţie, ceea ce duce în mod real costurile pentru partea română la circa 8 miliarde de dolari costul construcţiei autostrăzii. EADS – contract de 1,2 miliarde de euro, care nu a fost aşezat între priorităţi şi a fost nelicitat, deşi are doar 10 la sută componentă secretă în el, în rest contractul putea fi licitat fără nici o problemă. Vorbim de contractul cu Vinci, tot pentru un tronson de autostradă, de contractul cu STRABAG, tot pentru un tronson de autostradă, de un contract cu o firmă israeliană tot pentru un tronson de autostradă, toate nelicitate. Aceste lucruri au fost până la urmă o expresie a nepăsării faţă de lege, a dispreţului faţă de lege, dar ele nu reprezintă tot pachetul de nereguli ale fostei guvernări.

Red.: Sunt şi contractele, între ghilimele fie spus, încheiate cu clientela politică. Afacerea RAFO este un exemplu.
T. B.: Să spunem RAFO, dar să ştiţi că nu am nici o reţinere să spun RAFO, Petromidia. Altele trebuie verificate, pentru că există suspiciunea că, fiind vorba de Petromidia, guvernul actual n-ar fi foarte interesat să intre cu toate instituţiile statului acolo. Ba să intre şi să constate dacă este în regulă sau nu, pentru că nici o suspiciune nu trebuie lăsată în urmă. Însă, v-aş putea da exemple de ticăloşie până la urmă, care se vor reflecta direct în ce se întâmplă anul acesta. Nu ştiu pe ce criterii şi trebuie verificat, s-au cheltuit cu peste 4.000 de miliarde de lei mai mult decât au fost prevăzute în buget pentru modernizări de drumuri. Am cerut Ministerului Transporturilor să verifice. Aceşti bani au fost angajaţi cu foarte multe firme clientelare, nu s-a respectat legea de a rămâne în alocaţia bugetară şi preţurile la care s-au angajat lucrările sunt mult mai mari decât preţurile pieţei. Hai să vorbim de medicamente! S-a grăbit guvernul trecut să anunţe că a mers cu subvenţionarea medicamentelor cu până la 90 la sută pentru pensionari. Dar n-a plătit factura, şi ce aflăm acum? Din 15.000 de miliarde de lei, cât sunt alocaţi pentru subvenţie la nivelul anului 2005, 8.000 de miliarde sunt bani care s-au cheltuit anul trecut, pentru că Adrian Năstase a spus să se dea subvenţie de 90-95 la sută, deci practic pentru anul acesta n-a mai rămas nici jumătate din suma alocată. Asta intră la categoria ticăloşii şi ele trebuie verificate, iar legea trebuie aplicată. Răspunderea guvernului este colectivă. Membrii săi vor trebui să răspundă.

Rep.: În apărarea lor, cei din opoziţie, dar şi alţii vizaţi de PNA şi de celelalte instituţii abilitate vorbesc de «vânătoare de vrăjitoare». Cum se va găsi modalitatea de a comunica, de a spune populaţiei că acestea sunt costuri pe care nu ar trebui ea să le plătească, ci banii trebuie recuperaţi de la cei care au furat.
T. B.: Da, aşa este. Aici lucrurile sunt simple din punctul meu de vedere. Oricât ar striga cei în cauză legat de vânătoarea de vrăjitoare, există un cuvânt care acoperă orice fel de demagogie şi el se numeşte lege. Instituţiile statului trebuie să aplice legea. Pentru că nici o instanţă nu va condamna pe baza unei «vânători de vrăjitoare», ci pe probe. Or aceste procese de verificare, de întocmire a dosarelor penale, de trimitere a lor în instanţă sunt obligatorii, iar judecătorii vor decide dacă s-a respectat sau nu legea. Până atunci însă, poate să ţipe cine şi cât vrea despre vânătoarea de vrăjitoare, procesele vor merge înainte. Vă asigur că, în momentul în care voi constata că instituţii ale statului, fie poliţia, fie Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a României, fie PNA, deci când o instituţie nu-şi va face treaba, nu voi ezita să merg în faţa parlamentului şi să cer înlocuirea prin trecerea propunerii prin parlament şi a membrilor PNA şi a membrilor ICCJ. Nu am nici un complex. Pe de altă parte, ştim toţi că am declanşat şi am cerut declanşarea unui proces de curăţare a mediului de afaceri şi a mediului politic românesc de infractori, în condiţiile în care multe dintre instituţiile statului sunt ele însele afectate de nepotism şi de corupţie. Or, din acest punct de vedere, vă pot spune că eu sunt un om care se află în gardă şi e pregătit să acţioneze legal dacă instituţiile statului nu-şi vor face treaba.

Red.: Când aţi fost în campania electorală la Craiova, colegii mei de la “Ediţie Specială de Oltenia” v-au întrebat de ce anumite afaceri oneroase sunt protejate chiar de oameni din sistem. N-am să vă cer să daţi un verdict, dar atunci aţi transmis un mesaj. Ulterior, după preluarea mandatului, aţi transmis un nou mesaj către instituţiile abilitate. Feed-back-ul credeţi că s-a produs?
T. B.: Vă asigur că da. Instituţiile au început să funcţioneze, să sesizeze că în mod real nu mai au interferenţă politică asupra acţiunilor lor. Eu am convingerea că toate semnele de întrebare ale ultimilor zece ani se vor lămuri în următorii cinci. Se vor anula sau se vor explica.

Red.: Vorbind de explicaţii, spuneţi-mi, tot referitor la guvernul Tăriceanu: ziariştii, pentru că ei constată în primul rând, dar şi opinia publică au semnalat faptul că numirea secretarilor de stat şi procesul de preluare a puterii executive se desfăşoară foarte încet. Care să fie cauzele? Coabitarea cu PUR şi UDMR sau o anumită ezitare din partea partidelor din Alianţa D.A.?
T. B.: Sunt mai multe motive, dar cel principal este că alianţa a avut de negociat cu alte partide, proaspăt sosite. Alianţa era extrem de pregătită să meargă pe o soluţie care o privea doar pe ea. Exista un protocol al Alianţei D.A. extrem de bine făcut, care evita de altfel toate clinciurile în care ar fi putut intra de la crearea sa şi până acum, dar în momentul în care mai negociezi cu alte două partide, UDMR şi PUR, într-adevăr lucrurile se complică. Sunt şi dificultăţi care ţin de un anumit duplicitarism al uneia dintre cele două formaţiuni, lucruri pe care, cu siguranţă, premierul Tăriceanu le va rezolva uşor-uşor.

Red.: Cum vedeţi rezolvarea unei situaţii paradoxale în care se găsesc partidele din coaliţie? Mă refer aici, iar dau un exemplu…
T. B.: Alianţele pe plan local între PUR şi PSD…

Red.: Da, pe plan central PUR este la putere alături de partidele din Alianţa D.A., iar pe plan local partidul lui Dan Voiculescu este tot la putere, dar împreună cu PSD. Întâlnim această situaţie în majoritatea consiliilor locale şi consiliilor judeţene din Oltenia şi, deocamdată, nu au fost rupte acele alianţe locale cu PSD.
T. B.: Situaţia este întâlnită nu numai în Oltenia, ci în toată ţara. Probabil sunteţi la curent cu faptul că liderii alianţei au cerut celor două partide o clarificare, o clarificare asupra modului în care înţeleg să fie parteneri – UDMR şi PUR – de guvernare. Şi chiar acest subiect al alianţelor cu PSD în administraţia locală şi cu Alianţa D.A. la nivel central a fost un subiect de discuţie. Sper să se rezolve. Ca preşedinte, nu mă pot implica direct în rezolvarea acestei probleme. Este atributul celor patru partide.

Red.: Totuşi, ce ar fi de preferat din punctul dumneavoastră de vedere: o coabitare cu rezultate proaste sau alegeri anticipate cu rezultate bune?
T. B.: Eu sunt un suporter al alegerilor anticipate. Ca să nu fie nici un dubiu, îmi menţin punctul de vedere, anume că soluţia corectă este declanşarea urgentă a alegerilor anticipate. Sigur, în acelaşi timp trebuie avut în vedere că momentul optim ar fi fost imediat după alegeri, când s-a văzut că trebuie luate lângă alianţă şi UDMR şi PUR. Trebuie ţinut cont de faptul că în aprilie se semnează tratatul cu Comisia Europeană, tratatul de aderare, şi, până atunci, guvernul are de îndeplinit nişte obligaţii asumate prin negocieri. În acelaşi timp, eu nu sunt un politician care vede în acţiunea democratică un dezastru. Guvernul este în funcţie, poate stabili termenul unor alegeri anticipate, iar guvernul să-şi îndeplinească obligaţiile care vizează acest timp din februarie şi până la semnarea tratatului, la sfârşitul lunii aprilie. Eu cred că alegerile anticipate sunt o parte a democraţiei, nu o sperietoare, cum încearcă unii să le definească. Alegerile anticipate reprezintă un instrument de consolidare a democraţiei, şi nu un instrument de instabilitate. Este preferabil să ai alegeri anticipate decât parteneri nesinceri, eventual.

Red.: Referitor la situaţia din parlament, unde din nou avem un paradox: opoziţia deţine cele două posturi de conducere, atât din cameră, cât şi din senat. Credeţi că ar fi de preferat ca domnii Năstase şi Văcăroiu să fie lăsaţi în funcţie, chiar dacă au fost aleşi aşa cum au fost aleşi, sau…
T. B.: Nu este corect! Corect ar fi ca posturile de conducere să le deţină majoritatea.

Red.: Mă scuzaţi, chiar în ciuda unei crize politice?
T. B.: Care ar fi problema? Care criză?

Red.: O criză să-i spunem politică. Dacă domnul Năstase intră în grevă…
T. B.: Îi dăm apă dacă e cumva în greva foamei, să se întreţină cu ceva. Nu văd un inconvenient, chiar şi la domnul Văcăroiu.

Red.: La domnul Văcăroiu ar fi…
T. B.: Majoritatea parlamentară să materializeze acest lucru prin deţinerea puterii în cele două camere. Este anormal ca majoritatea să nu aibă preşedinte de cameră în parlament.

Red.: Să ne referim şi la un alt aspect, pentru că aţi vorbit de procesul de integrare. Chiar înainte de preluarea mandatului, aţi amintit de acea axă Bucureşti – Londra – Washington. Şi prima întrebare: chiar aţi vizat acest lucru? Spuneţi-mi cum vedeţi relaţia cu celelalte puteri din UE, în special cu Germania şi Franţa?
T. B.: Sunt două lucruri diferite. Aici discutăm de un aspect de siguranţă naţională şi un altul de integrare în UE. România se află la frontiera orientală a NATO, dar şi a Uniunii Europene. România este cea mai apropiată ţară de un conflict îngheţat, acela din Transnistria. Acolo oricând pot să apară elemente de conflict major. Conflictele îngheţate sunt mereu periculoase, pentru că nu ştii când se reactivează. Nu mai vorbim că nu sunt foarte departe de noi nici enclava din Osetia şi nici Nagorno Carabah, sunt chiar în zona Mării Negre. Sunt conflicte îngheţate, şi asta înseamnă potenţial conflict, de multe ori cu posibilitatea de a reizbucni necontrolat şi neaşteptat. Din acest punct de vedere, România n-are voie să se joace. Securitatea naţională este primordială pentru orice stat. Iar noi, la câţiva paşi de frontiera de est, avem Transnistria. Din acest motiv, din punct de vedere strategic, România trebuie să-şi consolideze relaţiile cu Marea Britanie şi cu Statele Unite şi să stimuleze amplasarea de baze militare americane sau NATO pe teritoriul ei. Este o contrapondere, dacă vreţi, la potenţiala reizbucnire de conflicte în apropierea frontierelor ei. O altă direcţie de politică externă, care înseamnă integrarea în UE, nu este deloc în contradicţie cu securitatea naţională a României. România este membră NATO şi are nevoie de securitate naţională şi, în acelaşi timp, devine membră a UE. O Românie sigură din punctul de vedere al propriei securităţi naţionale este o Românie cu o contribuţie majoră şi la securitatea UE. Aici însă vectorii de dezvoltare a poziţiei noastre sunt în principal Franţa şi Germania, dar nici aici nu putem neglija rolul-cheie pe care îl are Anglia în acest proces, ca ţară mare, puternică, a UE. Deci, cele două abordări nu sunt contradictorii, dimpotrivă, sunt complementare şi în interesul UE şi al NATO. UE are nevoie de o Românie sigură la frontiera de est.

Red.: Recent, Excelenţa sa ambasadorul SUA în România, Jack Dyer Crouch, a fost rechemat şi numit consilier adjunct pentru securitatea naţională al Casei Albe. În presă s-a speculat despre această mutare, care ar fi un punct pierdut pentru dumneavoastră, ţinându-se cont de relaţiile foarte bune pe care le-aţi avut cu domnul ambasador. Credeţi că este un punct pierdut sau unul câştigat?
T. B.: Eu cred că este un mare câştig. Să ai un mare prieten în imediata apropiere a lui George Bush este un câştig. Mie îmi pare rău că pleacă de la Bucureşti, dar mă bucur că pleacă într-o poziţie foarte influentă un om care ştie foarte bine problemele României, inclusiv cele de securitate.

Red.: Domnule preşedinte, există o opinie, aş putea spune chiar generală, în Oltenia referitoare la o anumită ignorare a problemelor din această zonă de către administraţia centrală. Oltenii s-au considerat marginalizaţi de către fosta putere în detrimentul unor anumite zone din Moldova, cum ar fi Bacău şi Focşani. Credeţi că s-a schimbat această atitudine faţă de Oltenia?
T. B.: Categoric, da! Acum, în nici un caz nu se poate cere unei puteri oneste să aibă zone pe care le favorizează şi zone pe care nu le favorizează. PSD nu a dat dovadă de onestitate! Şi-a urmărit interesele şi firmele de interes, din Moldova, din anumite zone. Ce vă pot garanta eu e că, pentru mine, ca de altfel şi pentru guvern, România este tratată unitar, iar în ceea ce priveşte Oltenia în mod deosebit, pot spune că pe mine m-a impresionat faptul că am câştigat în Gorj şi am obţinut rezultate foarte bune în Dolj. Mă aşteptam la mult mai puţin, iar din acest punct de vedere Oltenia mă obligă s-o tratez şi cu atenţie, şi cu, aş spune, bunăvoinţă, dacă se poate vorbi despre aşa ceva, pentru că voturile pe care le-am primit acolo înseamnă că oamenii îşi pun speranţe în preşedintele Băsescu, iar aceste speranţe nu trebuie înşelate.

Red.: Chiar nu vreau să depăşim timpul stabilit pentru realizarea acestui prim interviu. Am să vă rog să le transmiteţi oltenilor un mesaj, prin intermediul “Ediţiei Speciale”, fiind şi primul interviu acordat unei publicaţii regionale după preluarea mandatului dumneavoastră.
T. B.: Primul mesaj pe care li-l transmit este să aibă încredere că România se va schimba în bine. Ştiu cât de grea e viaţa în mediul rural, în mod deosebit în Oltenia. Mă preocupă ce se întâmplă cu Daewoo şi cu toate societăţile care ştim că sunt în dificultate şi au o oarecare nesiguranţă cu privire la continuitate. Încercăm să găsim soluţii.
Îi asigur pe olteni că sunt un dobrogean care îi respectă.

(interviu aparut in ,,Editie Speciala,, - 4.02.2005)

CARE SUNT COSTURILE?

Integrarea în Uniunea Europeană, un obiectiv care va fi atins cu sacrificii

Una dintre temele care au revenit în dialogul purtat cu preşedintele Traian Băsescu a reprezentat-o integrarea europeană, un obiectiv de care toţi politicienii vorbesc cu emfază în campania electorală şi nu numai.
Doar că, până acum, românilor nu li s-au spus care sunt şi costurile reale ale unui proces de integrare negociat în grabă. Preşedintele atrage atenţia că, în perioada următoare, populaţia va fi obligată să suporte presiunea creşterii preţurilor, o consecinţă a asumării de către guvernul Năstase a unor obligaţii care puteau fi negociate.
Campania electorală şi-a pus amprenta şi pe ultima perioadă a fostei guvernări, eforturile pe care trebuie să le facem fiind neaşteptat de mari pentru mulţi dintre noi. Poate cu mult mai mari decât ne-am imaginat în cele mai pesimiste momente. Din păcate, confirmarea costurilor mari, asumate aiurea, vine chiar din partea preşedintelui. (M. F.)