Mihai FiricaScriitor si jurnalist din Craiova

Aria grelei moşteniri a fost preluată de noii guvernanţi. Nimic din ceea ce au găsit de la liberali nu este potrivit pentru măreţele planuri ale coaliţiei trandafirii. Încă nu avem schiţa viitorului buget, fie chiar şi scăpată pe surse în presa favorabilă, nici măsuri împotriva crizei şi nici vreo atitudine responsabilă în raport normal cu ceea ce se întâmplă dincolo de cercul puterii.

Mă poate contrazice vreun lătrău priponit în echipa de sunete ale caraghioasei înjghebări majoritare? În schimb, am asistat la încercarea periculoasă a Guvernului Boc de a impune o ordonanţă de urgenţă ce, chipurile, ar fi lovit în pensionarii de lux, dar care, după săptămâni întregi de scandaluri, a fost declarată neconstituţională. Din păcate, am observat că foarte puţini dintre noi am remarcat faptul că ordonanţa cu pricina îi excepta tocmai pe parlamentari. O întâmplare? Poate doar lătrăii simbriaşi o vor putea susţine. Este foarte probabil ca, îngăduitori cu orice nouă putere, să spună destui că încă suntem în luna de miere şi, în consecinţă, este normal să lăsăm criticile de-o parte. Aşa ar fi fost normal, dacă actuala coaliţie majoritară dădea măcar semne de responsabilitate! Nimic în acest sens. În schimb, aceleaşi tare pe care le-am întâlnit de-a lungul guvernării lui Tăriceanu: politizarea administraţiei, centralizarea, blocarea reformei, controlul asupra Justiţiei, lupta fratricidă pentru putere, promovarea nulităţilor pe bază de muncă de partid şi apărarea intereselor clientelei politice.

Schimbarea nu a adus nimic nou. Dimpotrivă, pe fondul crizei tot mai accentuate din economie, asistăm la încercările neruşinate de abatere a atenţiei către teme parazitare şi inoportune, cum ar fi necesitatea dezbaterilor pentru modificarea Constituţiei României. De ce este necesar ca schimbările constituţionale să fie operate înainte de alegerile prezidenţiale, şi nu după îndelungi dezbateri publice, nealterate de campaniile electorale din acest an? Probabil, doar preşedintele Băsescu şi strategii lui o ştiu. Dar, dacă merge atât de des la Palatul Victoria, pentru a-i asigura pe miniştri de sprijinul său necondiţionat, emoţionant până la lacrimi, dacă ne gândim că din Guvernul Boc face parte şi Elena Udrea, n-ar fi rău dacă ar pune şi câteva lucruri utile pe agenda Executivului.
Pe oamenii lui Boc nu-i macină problemele mărunte, cum ar fi şomajul, prăbuşirea leului sau blocajul financiar, care a pus stăpânire pe întreaga economie. Nu, par a fi mai preocupaţi să-şi numească protejaţii, negociind până în noapte nu programul anticriză, ci numele viitorilor secretari de stat, prefecţi sau subprefecţi. Nici nu se putea spera să aibă un altfel de comportament, născut fiind dintr-un compromis ruşinos şi asumat doar verbal. Să fim optimişti? Doar naivii o pot face, din cauză că noua putere s-a aşezat sub o zodie nefastă: Ce a început prost va termina şi mai prost!

Am fost întrebat de ce nu am încredere în Guvernul Boc şi de ce nu mă număr printre cei care consideră că orice Executiv are nevoie de o aşa-zisă lună de miere. Încep cu a doua întrebare: cum nu cred că între PSD+PC şi PD-L a avut loc un mariaj, ci, după cum au decurs negocierile, e mai degrabă un concubinaj de vreme rea, ar fi o naivitate să ne facem iluzii că fericitul cuplu va merge la altar. Criza a fost invocată pentru a face mai suportabilă această construcţie hibridă, ce, nu peste mult timp, se va destrăma într-o ţigăneală de dimensiuni greu de anticipat.

Informaţia potrivit căreia Tăriceanu şi Geoană urmau să anunţe, la ora 21.21, în ziua alegerilor parlamentare, constituirea unei majorităţi parlamentare între stânga şi dreapta a fost confirmată din prea multe surse pentru a mai fi infirmată. Cu ce ar fi fost mai puţin legitimă sau mai puţin necesară decât actuala coaliţie majoritară? Read the rest of this entry »

Gata, corupţia a fost eradicată, marii rechini ai tranziţiei au dispărut în cazanul în care fierbea doar plevuşca şi ţara s-a umplut de ţepe pentru a-i băga în sperieţi pe cei care sug sângele poporului? Fanfaronada luptei împotriva corupţiei nu a fost decât o piesă de teatru, o comedie pusă în scenă pentru aburirea UE şi obţinerea unui profit electoral cât mai mare. Vă amintiţi cu câtă răutate puneam ştampila pe buletinele de vot pentru a alege răul cel mai mic şi a-i trimite în opoziţie pe aroganţii lui Adrian Năstase?

“Arde-i pe corupţi!” nu a fost decât un slogan electoral. În afară de plimbarea adversarilor lui Traian Băsescu pe la uşile DNA nu a mai fost nimic în plus. Performanţele unui preşedinte care îşi propusese să lupte împotriva corupţiei sunt ridicole. Nu există demnitari condamnaţi, în timp ce alte dosare au fost atât de prost însăilate încât au fost retrimise la DNA. În altele, probele sunt ridicole sau extrem de subţiri. Nimic nu a fost întâmplător. Ţepele? Haideţi să facem haz de naivitatea noastră colectivă! Cei care aveau nevoie de exploatarea unei teme cu priză la public au obţinut ceea ce şi-au dorit, după care au întors cârma în direcţii cu ape mai liniştite. Doar avem nevoie de linişte în vreme de criză, nu-i aşa? Read the rest of this entry »

Criza economică este folosită pe post de bau-bau de învârtiţii din politică. Piruetele pe care PD-L şi PSD le execută cu nonşalanţă pentru a intra împreună la guvernare sunt demne de un manual al nesimţirii neaoşe, livrată la export în ambalajul îngrijorării pentru naţiune şi pentru a lupta cu efectele crizei. Ieri se înjurau de mamă, astăzi sunt fraţi la guvernare. Peste două ceasuri, după negocieri prin toalete şi discuţii aprofundate la pişoar, se încheagă alianţe ce duhnesc a hoit în putrefacţie. Logica este aruncată la coşul de gunoi, bunul-simţ este pitit într-o debara (eventual lângă mătuşa Tamara…), în timp ce activiştii de partid stau cu ochii bulbucaţi pe televizoare şi cu căciulile întinse. Maneaua portocalie s-a transformat în “Ei” cu “Noi”, ţepele doar pentru “Voi”. Înţelegeţi că toţi cei care aţi votat cu PD-L pentru a nu reveni PSD la putere sau cei care aţi pus ştampila pe cei trei trandafiri pentru a scăpa de portocalii aţi luat o mare ţeapă. La rândul lor, liberalii au vrut să transforme istoricul lor partid într-unul mic şi dispus la acuplări cu oricine, un fel de balama între doi mamuţi, numai că sunt pe cale de a fi aruncaţi în opoziţie. Cine nu a învăţat nimic din soarta PNT-CD riscă să repete acelaşi traseu, cu un ocol îndelungat pe centura politicii.

Read the rest of this entry »

Dacă aţi avut curiozitatea să urmăriţi apariţiile publice ale aspiranţilor la un fotoliu de parlamentar sau dacă aţi fost acostat de unul dintre aceştia v-aţi convins că alegerile uninominale sunt doar pe etichetă, în timp ce marfa ambalată frumos este alta. Cine ştie, s-o vota tot pentru alegerile locale, pentru primar şi consilier, sau n-am înţeles eu bine. Unde te uiţi şi pe cine asculţi afli doar de intenţii de buni gospodari. În această campanie nu se vorbeşte de proiecte de legi, despre cum ar trebui să funcţioneze viitorul Parlament sau care dintre calităţi îi recomandă mai bine pe candidaţi.
Read the rest of this entry »