Olimpici de aur, politicieni de tinichea

admin — Tue, 12 Aug 2008 23:44:28 +0000

M-am numărat mereu printre cei care au pus la îndoială inteligenţa politică a lui Adrian Năstase. Studiile la Oslo sau profesoratul la Sorbona nu ajută prea mult în şerpăria de la Bucureşti, iar când lipsa de caracter şi predispoziţia pentru parvenire şi îmbogăţirea te domină, nu-ţi mai rămâne decât să-ţi schimbi cartea de identitate pentru a fi Adrian Năstase. Fostul premier pare a ilustra, prin împotrivirea sa de a veni în faţa justiţiei, portretul politicianului transpirat şi neinspirat, care se teme că, odată cu poziţia de parlamentar, va deveni un simplu muritor. “Cum, să fiu doar un simplu profesor universitar, anchetat de procurori şi chemat în instanţă?”, şi-a spus Năstase.

Arogant, cu o avere fabuloasă dobândită prin jefuirea statului prin intermediari şi doritor de adulatori de serviciu, actualul preşedinte al Consiliului Naţional al PSD nu-şi dă seama că, salvându-şi pielea, scufundă nu doar propriul partid, ci şi opoziţia anti-prezidenţială. Respingerea cererilor de urmărire penală în dosarele Năstase şi Mitrea fac din Parlamentul României un simbol al corupţiei. Pe fondul avertismentelor din ce în ce mai categorice din partea Comisiei Europene, preşedintele Băsescu loveşte din plin într-o masă amorfă de politicieni dispreţuiţi de majoritatea populaţiei. Raportul CE privind întârzierea reformelor în justiţie şi blocarea luptei anti-corupţie capătă o dovadă palpabilă după votul din Camera Deputaţilor, unde PSD s-a acoperit de ruşine.

Ceva mai inteligent, Miron Mitrea a anunţat că va demisiona din Parlament la începerea sesiunii din septembrie, lăsând fără obiect discursul preşedintelui. Dacă Adrian Năstase ar fi făcut acelaşi lucru sau măcar ar fi anunţat o dată la care va demisiona pentru a se pune la dispoziţia procurorilor, copiind celebrul model al demisiei lui Băsescu, aş fi putut spune că lipsa mea de încredere în flerul său de politician nu ar mai fi avut justificare. În schimb, eu am în continuare dreptate în timp ce preşedintele şi portavocile PD-L vor chirăi ca din gură de şarpe că PSD este un cuib de corupţi, protejat de coaliţia “322”, redusă acum la “160”.

Alternativ cu informaţiile despre mizeria din Camera Deputaţilor, mass media difuzau informaţii despre reprezentanţii României la Jocurile Olimpice de la Beijing. Sportivi care nu au beneficiat nici pe departe de mediatizarea de care s-au bucurat Mitrea şi Năstase au reuşit, numai ei şi antrenorii ştiind prin ce miracole, să obţină rezultate uluitoare. Medaliile obţinute până acum, la care se vor adăuga cu siguranţă şi altele, cântăresc enorm pentru imaginea României, în timp ce ruşinoasa prestaţie a parlamentarilor mioritici nu face altceva decât să ne scufunde şi mai mult în mocirlă. Ana Maria Brânză a luptat pentru titlul olimpic la spadă şi a cucerit o medalie de argint exact în momentul în care aleşii naţiunii se flagelau şi erau în culmea fericirii pentru că sunt imuni în faţa legii. În felul lor, sunt şi ei campioni, recompensaţi cu medalia de tinichea şi, probabil, cu noi mandate de parlamentari mai presus de lege.

(13 august 2008)

“Filmează, bă, cum i-o trage nevastă-mea!”

admin — Fri, 24 Mar 2006 23:21:32 +0000

Strălucirea, fiica Mercedesei, şi Adrian Năstase au fost personajele care au captat atenţia publicului în această săptămână, ambii fiind beneficiari ai unei mediatizări nu doar naţionale, ci chiar internaţionale. Nu exagerez deloc, credeţi-mă! Dacă despre Năstase şi ceea ce se întâmplă în PSD ecourile au venit prompt de la Comisia Europeană şi de la Internaţionala Socialistă, îngrijorarea mapamondului pentru soarta fiicei Mercedesei a fost pe măsura ineditei întâmplări. Se va vedea asta şi în rapoartele anumitor instituţii europene asupra drepturilor minorilor în România. Dar să nu anticipez, lăsând ca surprizele să se spargă, rând pe rând, în căpăţânile oficialilor doljeni. Un prieten din Chicago m-a chestionat (ironic) în privinţa răpirii minorei de etnie rromă, fapt care mi-a provocat nu doar un moment de reflecţie asupra efectelor globalizării asupra etnicilor minoritari din Faţa Luncii şi din zona canalului colector, ci şi un sentiment de jenă. Am să explic de ce jenă, şi nu revoltă. Câteva seri la rând, în jurnalele tv, Craiova a fost “livrată” într-un ambalaj sordid, violenţele şi apucăturile de periferie revărsându-se în casele telespectatorilor din întreaga ţară. La rândul lor, ziarele au relatat pe larg atât înlocuirea lui Năstase din fruntea Camerei Deputaţilor, cât şi scandalul generat de tradiţia ancestrală a răpirii în comunităţile de rromi. Greu de înţeles ce a repornit balamucul din Craiova sau ce or fi înţeles conaţionalii din ce au văzut la televizor, dar mă tem că luxul unor astfel de “crize” este costisitor. Poate primarul Solomon să paveze centrul Băniei şi cu bancnote de 100 de euro, că tot imagine de ţigăneală, prost gust, miştocăreală oficială şi predispoziţie pentru furtişaguri o să avem. Bine că nu s-au repetat scenele teribile cu rromi agitând săbii în faţa mascaţilor. Dar au fost aceleaşi lucruri ştiute, cu poliţişti asistând cu mâinile în buzunare când ziariştii sunt caftiţi (în urmă cu câţiva ani au fost loviţi cei din TVR, acum a venit rândul Antenei 1) şi cu o incredibilă lentoare a reacţiei unor instituţii obligate să asigure siguranţa cetăţeanului. Uluit, l-am văzut pe Georgel Enescu, şeful IPJ Dolj, cum este înconjurat şi apostrofat de pirande pe motiv că nu crede în răpirea Strălucirii. Dacă ar fi vrut, l-ar fi putut părui ca pe Loredana Chimoiu şi un gealat de pe margine ar fi strigat: “Filmează, bă, cum i-o trage nevastă-mea!” N-ar fi intervenit nimeni. Mi-a fost jenă că n-am putut să-i explic amicului din Chicago de ce ne lăsăm umiliţi, timoraţi şi reduşi la statutul de plătitori ai unui spectacol de bâlci. La ce bun să mă revolt? Plătim nişte funcţionari care fac doar procese-verbale şi ridică din umeri. În schimb, dacă eşti un cetăţean onorabil, rişti să te înhaţe doar pentru că ai traversat printr-un loc nepermis.
Imaginea Craiovei este făcută praf de nişte indivizi cu apucături tribale, nereferindu-mă aici doar la posesorii de vile tip pagodă, săbii în şifonier şi mercedesuri parcate în locul căruţelor cu covilir, ci şi la indivizii paraşutaţi în birouri la uşa cărora, în urmă cu câţiva ani, nici nu îndrăzneau să bată. Ah, parcă-i şi văd într-o duminică liniştită, tolăniţi pe canapelele din livingul unei “pagode”: privesc amuzaţi caseta în care piranda-i cară pumni în cap ziaristei şi, pe fundal, se văd poliţiştii zâmbind complice. Doar fac parte din acelaşi clan, nu-i aşa?

P. S.: De Ziua Poliţiei Române, Mărin Popescu, celebrul şef-dalmaţian de la circulaţia doljeană, a fost recompensat pentru merite imaginare. Păcat că nu a fost “recompensat” cu o pereche de cătuşe…

(25 martie 2006)

Mihai Firica » adrian nastase

Olimpici de aur, politicieni de tinichea

“Filmează, bă, cum i-o trage nevastă-mea!”