Pe ici – pe colo, câte o pată galbenă, amintind de palidul PNL care, cu excepţia judeţului Vâlcea, nu a reuşit să se claseze decât pe poziţia a treia, departe de posibilităţi şi de puternicii moştenitori ai trandafirului FSN. Dacă iei în seamă declaraţiile sforăitoare ale liderilor de filiale, toţi au câştigat alegerile şi nimeni nu a fost înfrânt. PSD a câştigat confortabil în Oltenia, dar rămâne izolat în cătune, că la oraş nu prind discursurile sforăitoare fără program şi nici pomenile electorale nu sunt la mare preţ decât prin cartiere gen Craioviţa Nouă. PD-L a recâştigat din primul tur marile oraşe (Craiova, Slatina, Rm. Vâlcea), însă nu a putut pune mâna pe ciolanul cel mare, reprezentat de preşedinţia consiliilor judeţene. Simbolul neputinţei în faţa maşinăriei electorale a PSD este înfrângerea lui Radu Berceanu în faţa lui Ion Prioteasa, bătălie pierdută după o campanie neinspirată, în care liderul PD-L a vrut să le schimbe regimul, dar a căzut singur în morcovul pe care-l pregătise pentru altcineva.

Dar cum risipesc nedumerirea cititorilor în faţa unui titlu ambiguu, desprins din simbolistica electorală folosită de candidaţii cu forţă? Chiar şi o statistică sumară ne-ar fi suficientă pentru a ne convinge că, de fapt, tot încercând să lipim etichete şi să croim tabere strict delimitate, ne trezim în faţa unei surprinzătoare turbidităţi ideologice şi doctrinare când ne raportăm atât la învingători, cât şi la învinşi. Mai pe româneşte şi fără exces de neologisme, adevărul este că partidele şi-au schimbat între ele candidaţii, iar amestecul rezultat are un puternic miros de rahat. Răsfoiţi ziarele din ultimele luni pentru a avea în faţă tabloul deplorabil al migraţiei politice, sport mioritic practicat în proporţie de masă şi fără ruşine de onorabilii candidaţi. Nu rare au fost situaţiile când un candidat era prezentat de liberali drept o achiziţie valoroasă, după câteva zile ajungea drept trufanda politică pe masa PD-L, pentru ca, spre stupoarea generală şi mai ales a comunei de baştină, era candidatul PSD. La fel de numeroase au fost situaţiile când traseul era invers, în funcţie de cine şi cum plătea mai gras. În alte situaţii, candidaţii propriului partid erau lăsaţi pe tuşă din pricina altora transferaţi de la partide minuscule sau chiar intraţi peste noapte în politică.

Vă întreb: ce culoare au noii primari aleşi dacă ei au îmbrăcat haina de partid la doar câteva zile înainte de alegeri? Cine garantează că aceştia vor aplica programul electoral de stânga sau de dreapta al partidului care i-a promovat sau, în funcţie de ofertă, vor decide care formaţiune se va bucura de vizita lor? Fenomenul migraţiei nu se va încheia curând. Cu câteva excepţii, traseiştii politici nu au fost sancţionaţi prin vot. Cameleoni şi abili în a se orienta către partidul mai puternic, respectivii îşi schimbă culoarea în funcţie de interesul personal, minţind în stânga şi-n dreapta că ar fi vorba de interesul obştii. Putem spune că Oltenia este roşie sau portocalie? În multe cazuri, forma ascunde un fond nebănuit, compus din minciună, făţărnicie, slugărnicie, spirit de turmă, oportunism şi machiavelism. Dacă PSD va reajunge la guvernare, toate zonele portocalii vor deveni roşii. În cazul formării unui Guvern PD-L, pot paria că multe roşii se vor transforma în portocale.

“Băieţii deştepţi” nu dau doi bani pe valori generale, ci le este sfânt ciolanul la care rod. Eu cred altceva. Ideologia şi doctrina nu sunt un moft, după cum nu sunt unul şi acelaşi lucru, după cum cred anumiţi politicieni de succes…
(iulie 2008)