“Arde-i pe corupţi!” nu a fost decât un slogan electoral. În afară de plimbarea adversarilor lui Traian Băsescu pe la uşile DNA nu a mai fost nimic în plus. Performanţele unui preşedinte care îşi propusese să lupte împotriva corupţiei sunt ridicole. Nu există demnitari condamnaţi, în timp ce alte dosare au fost atât de prost însăilate încât au fost retrimise la DNA. În altele, probele sunt ridicole sau extrem de subţiri. Nimic nu a fost întâmplător. Ţepele? Haideţi să facem haz de naivitatea noastră colectivă! Cei care aveau nevoie de exploatarea unei teme cu priză la public au obţinut ceea ce şi-au dorit, după care au întors cârma în direcţii cu ape mai liniştite. Doar avem nevoie de linişte în vreme de criză, nu-i aşa?

Dispariţia temei anticorupţiei din discursul public nu face decât să confirme că negocierile privind alcătuirea noii majorităţi guvernamentale au inclus, pe lângă delimitarea feudelor administrative, controlul asupra justiţiei. Priorităţile nu erau reprezentate de criza economică sau iminentele repercusiuni asupra sistemului asigurărilor sociale provocate de populismul electoral, ci de protecţia în faţa posibilelor acuzaţii de corupţie asupra liderilor politici. Monica Macovei nu a revenit la Ministerul Justiţiei, fiind preferat acelaşi Predoiu, un tip specializat în noncombatul dorit de liderii noii majorităţi. Unde au dispărut corupţii din cele două partide revenite la putere? Mult timp au fost o piedică în calea colaborării între cele două partide. Acum, invocându-se criza, au fost uitate nu doar acuzaţiile reciproce de corupţie sau de manipulare a justiţiei în lupta politică, ci s-a aşternut legea tăcerii în legătură cu dosarele cu greutate. Mătuşa Tamara a fost cooptată la guvernare şi a devenit colega lui Videanu, “Stăpânul bordurilor”, după cum era acuzat de aparatul de propagandă al PSD. Totul se amestecă. Nechezolul a fost relansat pe piaţa politică având girul preşedintelui. Amnezici, Băsescu şi Boc au bătut palma cu cei pe care-i învinuiau de devalizarea bugetului, făcându-şi un titlu de glorie din compromisul pentru interesul naţional.

După cum era de aşteptat, după dispariţia temei anticorupţiei în campania electorală, debutul Guvernului Boc nu putea fi altul decât năclăit în discursuri demagogice şi măsuri populiste, totul pentru a face uitate dosarele marilor rechini şi, mai ales, pentru a asigura ape liniştite. Nevoia de a naviga către un nou mandat prezidenţial. Visul unei majorităţi absurd de mari a fost împlinit. Rămâne de văzut dacă nişte nepricepuţi într-ale guvernării în situaţie de criză nu vor transforma în coşmar visul de aur al realegerii lui Zeus. Nu toate lucrurile se potrivesc precum în cărţi. În Olimp, nu exista mătuşa Tamara şi niciun alt personaj care să amintească de ea.