Ce este Ora de Dolj? Caracterizaţi succint proiectul?

Un ziar, adică o sursă de informaţii. Un produs din categoria quality, care se adresează unui public situat, în primul rând, la un nivel de pregătire mediu şi înalt, cu vârsta între 20 şi 45 de ani. În primul rând, brandul trebuie impus în Dolj, dificultatea fiind încă slaba dezvoltare a utilizării internetului. Sigur, perspectiva este încurajatoare pentru un astfel de produs new-media cum este Ora de Dolj.ro Aşa cum am afirmat într-un editorial, noi nu suntem jurnalişti care dau chix în print şi se refugiază în on-line, aşa cum s-au văzut nevoite să se replieze atâtea publicaţii în vremuri de criză, ci suntem creaţi pentru un nou tip de comunicare. Suntem creaţi pentru on-line.

Cum va venit ideea să porniţi acest proiect?

Intenţionam de câţiva ani să demarăm construcţia unei publicaţii exclusiv pe Internet, însă ne lipseau resursele financiare. Nu poţi fi un jurnalist cu un laptop şi un blog. Asta nu înseamnă ziar. O publicaţie care să rivalizeze cu cele tipărite trebuie să furnizeze un flux de informaţii în timp real, cu un volum superior şi o structură mult mai complexă. Mă refer la partea de video, transmisii live, interviuri în direct, concursuri on-line etc. Am primit o ofertă de colaborare şi, cu ajutorul mai multor colegi jurnalişti, am format o echipă. Sper să convingem publicul că suntem oneşti, profesionişti şi că ştirile oferite de noi le vor primi în timp real. Proiectul se va dezvolta la nivel naţional, în fiecare judeţ.

La ceva mai mult de o lună de la lansare, cum vedeţi dumneavoastră, dar şi oamenii din jur oradedolj.ro?

La fix o lună şi o zi de la lansarea noastră oficială, vă mărturisesc faptul că optimismul meu de la început a crescut. Pe zi ce trece îmi dau seama de oportunităţile fabuloase pe care le oferă spaţiul virtual. Să vă dau un exemplu: spaţiul în formatul tipărit este limitat, atât în ceea ce priveşte numarul de semne, cât şi cel al imginii. Pe Internet nu ai astfel de limitări. Aşadar, nu ai cum să te ascunzi în spatele scuzei că nu ai spaţiu pentru a oferi toate informaţiile privind un subiect. Asta oferă un plus de responsabilitate, ceea ce nu este puţin lucru.

Care sunt planurile de viitor ale acestei publicaţii?

O ţintă cât mai exactă: să devenim principala sursă de informaţii din judeţul Dolj. Diversificăm modalităţile de a interacţiona cu publicul şi să facem din Ora de Dolj un loc al dezbaterii reale. Nu doar prin reacţiile cititorilor prin diverse reacţii, ci prin lansarea unor dezbateri publice pe care să le preluăm în ziar. În plus, vrem să avem cât mai mulţi colaboratori, din diverse domenii. Ştiu că nu putem fi specialişti în toate domeniile şi în acest fel vom acoperi

Vă rog să-mi spuneţi dacă mai aveţi şi alte proiecte în plan personal? Ce aşteptări aveţi de la aceste proiecte?

Sunt nu doar jurnalist, ci şi scriitor. Lucrez la două cărţi şi sper să am o toamnă rodnică. O carte de versuri şi una de interviuri cu personalităţi de marcă ale vieţii publice. Ambele sper să fie o surpriză pentru cititori. Am să vă invit încă de pe acum la cele două lansări ale cărţilor mele.

Ultimele două întrebări ale acestui scurt interviu se referă la blogul meu. Ce părere aveţi despre florintomescu.tk?

Util şi interesant. Sunt câteva lucruri care mă inspiră şi mă gândesc să le aplic şi pe Ora de Dolj. Cromatic este echilibrat, elegant, cu un conţinut uşor de parcurs.

Aţi dori să schimbaţi ceva la el? Şi dacă da, vă rog să sustineţi ceea ce aţi dori să schimbaţi?

De schimbat? Cred că nu se impun imperios astfel de lucruri. Am înţeles că tocmai aţi făcut o schimbare şi este bine să lăsaţi timpul să lucreze. Poate că ar fi necesare mai multe imagini dar nu este neapărat un sfat pe care să-l urmaţi. Nu sunt adeptul modificărilor de dragul de a fi în pas cu moda. Ţineţi cont de opiniile exprimate de la cei care vizitează des siteul pentru că acesta este cel mai bun sondaj. (14.05.2011)

A debutat în revista „Ramuri“ cu doar câteva luni înainte de a izbucni Revoluţia Română din 1989. Îşi aminteşte cu plăcere de acea perioadă, când a ales să se îndrepte spre poezie autentică, deşi spune: „puteam să procedez ca şi alţii, adică să scriu ode de partid“. În 1996 i-a apărut pe piaţă prima carte – „Biografie sumară“, iar în 1997 cea de-a doua – „Limba şarpelui călător“, ambele premiate.

Despre pasiunea sa pentru poezie spune: „Cred că l-am moştenit pe bunicul din partea mamei, Teclu, din Corlate, care a scris poezie chiar şi când ajunsese octogenar“. În anul 1995, împreună cu alţi colegi de facultate, a fondat revista facultăţii, „Speculum“.

Debutul jurnalistic şi l-a făcut la ziarul „Ziua“, tot în acea perioadă, pe care o cataloghează drept „vârsta inocenţei“, când credea în valorile morale ale societăţii. „Încă mai cred“, spune însă scriitorul adaugând: „Nu trebuie să te alături turmei, dacă tu crezi cu putere în idealuri şi în ceea ce faci. Îşi poţi crea o poziţie individuală“. Apoi au venit cu adevărat anii de succes în mass-media. A început de la reporter şi a parcurs toate etapele până la cea de redactor-şef, în cadrul mai multor publicaţii. În momentul de faţă, Mihai Firică poate fi considerat un jurnalist de opinie care crede în misiunea presei de provincie şi nu are complexe faţă de presa bulevardieră de capitală. El luptă jurnalistic pentru o Bănie cu autentică respiraţie culturală. De mai bine de zece ani este şi realizator TV.

„Am reluat proiectele TV mai vechi,   talk show-ul «Pe mâinile cui?», şi emisiunile «Facem cărţile» şi «Lumea la noi acasă», pe care le moderez la postul de televiziune Oltenia 3 TV“, spune Firică.

Volumul scos anul acesta, „Dinastia Ticăloşilor“, care cuprinde o culegere de editoriale scrise pe parcursul anilor 2008-2009, a fost un real succes, fiind printre cele mai vândute volume în librăriile craiovene. Spune că şi-a dorit să construiescă o carte scandalos de sinceră. „Se ascund în spatele acestor comentarii, luări de poziţie, multe lucruri pe care nu le-am putut exprima într-un limbaj mult mai dur şi nu mă gândesc doar la viaţa politică şi la personajele de la noi care o compun. În cartea aceasta vorbesc despre mass-media, despre economie, despre guvernare. Toate acele personaje transpuse în «Dinastia Ticăloşilor» compun viaţa noastră“, încheie Mihai Firică.

De ce „Dinastia Ticăloşilor“?
Dacă vă uitaţi cu sinceritate în jur, veţi observa că se formează dinastii, iar speranţa noastră de viaţă mai bună este iluzorie din cauza acestor dinastii ale necopţilor. Poate ar fi trebuit să exprim mult mai dur decât în această carte dezamăgirea, dezgustul, deziluziile. Toate, repet, sunt sincere.

Pregăteşti şi altceva?
Lucrez la un alt volum de versuri şi un volum de convorbiri cu Alteţa Sa Principele Radu. Nu este exclusă însă o carieră politică, la un moment dat. Dezgustul meu faţă de ceea ce se întâmplă în viaţa publică este unul întemeiat pe observaţia cotidiană. Încerc să îi înţeleg pe oameni şi detectez cu suferinţă un gol imens acolo unde ar trebui să găsesc mai multă înţelegere, mai multă iubire, mai multă cumpătare.

(Adevărul de Seară – 18.11.2010 - Irma Huculici)

http://www.adevarul.ro/locale/craiova/Craiova-_PORTRET_-_Mihai_Firica-jurnalistul_care_face_cartile_sa_vorbeasca_0_374362648.html

Fântâna Popova (cunoscută şi sub numele de Fântâna Basarabeştilor) a fost ctitorită în 1613, apoi refăcută de Matei Basarab la 1651, iar în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea de Alexandru Ipsilanti. Fântâna Obedeanu a fost ridicată în 1756. Fântâna Odobescu a fost ctitorită în 1774. Doi negustori de porci sunt cei care au ridicat Fântâna Purcarului în 1818. Fântâna Jianu a fost ridicată la începutul secolului al XVIII-lea şi este situată la intrarea în Grădina Botanică. Legenda spune că aici s-a odihnit şi răcorit haiducul Iancu Jianu. Fântânile din zona Pieţei Chiriac sunt tot de acum două secole. Altele au fost ctitorite în secolul trecut, cele mai multe în perioada interbelică. În periplul meu pe la aceste locuri cu o istorie miraculoasă din Bănie, am avut surpriza să aflu că unele au fost ridicate în perioada comunistă. Craiovenii au păstrat tradiţia ctitoririi de fântâni spre odihna unor semeni dispăruţi prematur. În Parcul “Romanescu” a fost ridicată o fântână în cinstea celor ucişi în decembrie 1989…

Numai că starea lor m-a întristat: abandonate în paragină, murdărite şi îngropate în gunoaie, distruse şi infestate. Unele se află pe lista obiectivelor de patrimoniu. Teoretic, legea le protejează. O simplă căutare pe internet vă va arăta că unele dintre aceste fântâni figurează printre obiectivele turistice din Craiova. Chiar nu aş vrea să vă invitaţi vreun oaspete din alt oraş să le viziteze acum! De ce ar trebui să ne preocupe aceste fântâni? Agenda noastră de priorităţi este aglomerată cu alte lucruri sau evenimente decât refacerea cişmelelor. Nici agenda “gospodarilor” urbei nu cuprinde şi refacerea fântânilor. Nici cei din prezent, nici cei de acum cinci ani, nici cei care au fost în urmă cu 20 de ani sau mai multe decenii. Ignoranţa şi incompetenţa nu sunt “invenţii” recente…

Împreună cu câţiva prieteni am iniţiat un proiect pentru revitalizarea acestor monumente de care nu ştim decât să ne batem joc. Încercăm ca un număr cât mai mare de craioveni să fie conştienţi de gravitatea situaţiei şi, dacă reacţia celor obligaţi să întreprindă ceva va întârzia, ne vom asuma noi efortul ca măcar o parte dintre monumente să fie refăcute. Nişte cârcotaşi au insinuat că intenţiile noastre ar fi ţintit imaginea primarului Solomon, care investeşte în arteziene şi toarnă asfalt cu firmele controlate de mafia portocalie, însă nici nu prea ai cum să răspunzi unora ca ei. Nici pe departe. Le răspund că ar fi fost o miză mult prea mică. Este vorba de vreo 50 de ani de comunism şi de vreo 20 de ani bezmetici, în care nu s-a făcut nimic bun pentru aceste fântâni. După cum nu s-a făcut nimic semnificativ pentru clădirile de patrimoniu din zona istorică a Craiovei. Dacă iubim cu adevărat acest oraş, dacă respectăm tradiţia şi dacă îi înţelegem tradiţia, nu putem să rămânem indiferenţi. O spun simplu şi răspicat, fără ocolişul, ezitări sau interpretări. Ca între olteni.

Şi eu am fost păcălit de politicieni. Şi eu am fost scârbit de găştile şi clanurile numite partide. M-au tras pe sfoară şi i-am văzut schimbându-ţi părul imediat după ce-i ajutasem să ocupe funcţii la care nici nu visaseră. Şi eu mi-am jurat în barbă că nu mă voi duce la vot. Spre deosebire de tine, eu i-am împuns, i-am înjurat şi i-am arătat lumii în toată goliciunea lor. Sunt găunoşi. Sunt putrezi prin lipsa lor de pregătire şi de moralitate. Schimbă partidele precum curvele ieftine schimbă clienţii. Nici unul nu lasă impresia că orizontul lor s-ar ridica mai sus de prohabul şefului de partid. După semnul cataramei imprimat pe frunte recunoşti de la ce partid sunt şi cine-i “şeful bandei” acolo.

Ţi-am simţit sentimentul de inferioritate din cauză că nu aveai pile, nu aveai cum să fentezi legea şi nici pe cineva să te apere de interlopi asmuţiţi împotriva de cei care urinează pe lege. Frica a pus stăpânire pe tine şi trăieşti din ce în mai nesigur în oraşul tău. Ce spun al tău sau al nostru, când EI stăpânesc tot şi fac legea prin violenţă? Dragă prietene, deşi ai citit ce am scris n-ai ţinut cont că EI te-au păcălit să votezi manelişti în loc de specialişti şi fotbalişti în loc de manageri. Chiar dacă ai văzut că nu au cine ştie ce studii şi nici limbi străine nu ştiu, ai zis că sunt gospodari. I-ai votat şi primul lor gând a fost cum să-ţi ia banii. Puţinul pe care ţi l-au dat a fost ca firmiturile scăpate în palma unui milog, de parcă le-ai bătut în poartă.

Voi intra în luptă cu ei. Independent, pentru că nu vreau să fac politică în Consiliul Local Craiova, ci administraţie. FĂRĂ POLITICĂ! Când spun asta, sper că înţelegi că nu vreau să facem politica LOR. Eu nu am ce pierde. În schimb, ei da. Nu te-ai săturat să fii minţit? Ai ocazia să-i arzi la vot, aşa că deschideţi mintea, ochii şi inima. Nu-i lăsa la putere pe cei fără de Dumnezeu!

(1 martie 2008)