Mihai Firica » monica macovei http://www.firica.ro Scriitor si jurnalist din Craiova Sat, 17 Dec 2011 20:15:09 +0000 http://wordpress.org/?v=2.9.2 en hourly 1 Dragoste cu de-a sila… http://www.firica.ro/dragoste-cu-de-a-sila.html http://www.firica.ro/dragoste-cu-de-a-sila.html#comments Tue, 09 Jan 2007 23:27:33 +0000 admin http://firica.itcv.ro/?p=129 Nu cred că un alt premier s-a simţit mai prost în Palatul Victoria decât Călin Popescu Tăriceanu. Până şi Petre Roman, în timp ce minerii spărgeau cu bâtele geamurile de la sediul Guvernului, s-a simţit mai în siguranţă, de vreme ce a avut o portiţă de scăpare prin care s-a strecurat pentru a spăla putina la timp din faţa ortacilor lui Miron Cozma. Poziţia lui Tăriceanu este cel puţin ingrată. El pare a nu avea soluţie pentru a ieşi din criza în care se adânceşte cu fiecare zi în care se încăpăţânează să rămână pe fotoliul de premier. Pare un ostatic, un condamnat la locul de muncă, pe care nu-l poate părăsi. Luată în derâdere, teoria grupurilor de interese ce controlează Guvernul se dovedeşte a fi reală, explicând blocajul politic la care s-a ajuns în prezent. De ce ar trebui Tăriceanu să demisioneze? Luni seară, după ce răspunsese atacurilor liderilor PLD, premierul a fost confruntat cu un altul, mult mai virulent şi substanţial, din partea ministrului Justiţiei. Monica Macovei l-a acuzat că blochează reforma în justiţie, tergiversând activitatea atât în cadrul cabinetului, cât şi în Parlament, dovadă fiind atitudinea ostilă a reprezentanţilor PNL faţă de propunerile venite din partea unui ministru. Prin demisionarea din PNL a liberal-democraţilor lui Stolojan şi retragerea conservatorilor din executiv, premierul Tăriceanu conduce un guvern minoritar. Efectele vor fi din ce în ce mai vizibile. Democraţii vor jongla cu proiectele de legi pe care le vor promova, în timp ce oamenii din anturajul şefului PNL vor încerca să păstreze cât mai mult puterea. Prelungirea crizei poate avea efecte devastatoare pentru întreg procesul de reformă structurală, nefiind greu de anticipat faptul că anumite ministere nu vor fi capabile să acceseze fondurile europene. Cel mai bun exemplu este cazul lui Dan Motreanu, care numai de gestionarea fondurilor pentru agricultură nu se va ocupa după cum se vede, fiind deja prins până peste cap cu probleme de partid. Un alt motiv pentru care ar trebui să plece Tăriceanu este absenţa unei strategii postaderare, o gafă de proporţii, pentru care un premier responsabil şi-ar scrie urgent demisia. Preocupat mai mult să polemizeze cu Monica Macovei, şeful executivului a uitat de problemele curente. Pus cu spatele la zid, forţat fiind să nu demisioneze, acesta se vede strâns cu uşa de către democraţi, care-i cer imperativ o restructurare a echipei sale. Abia acum se explică de ce PD nu a mai nominalizat un vicepremier: peneliştii vor fi nevoiţi să sacrifice un ministru în plus faţă de democraţi, aşa că raportul în executiv se va schimba în favoarea oamenilor lui Boc. Sunt suficiente argumente pentru ca actualul premier să caute o soluţie de retragere din funcţie. Poate şi din aceea de şef de partid. Deocamdată, ceea ce face acesta acum se cam cheamă dragoste cu de-a sila, iar chestia asta sigur nu-i place lui Traian Băsescu. Şi numai lui.

(10 ianuarie 2007)

]]> http://www.firica.ro/dragoste-cu-de-a-sila.html/feed 136 MACOVEI, PE LISTA INVINSILOR? http://www.firica.ro/macovei-pe-lista-invinsilor.html http://www.firica.ro/macovei-pe-lista-invinsilor.html#comments Tue, 30 Aug 2005 23:12:03 +0000 admin http://firica.itcv.ro/?p=91 Cine şi-a imaginat că schimbarea politică este suficientă pentru reformarea instituţiilor publice a fost de un optimism exagerat. Reformarea justiţiei, a administraţiei centrale şi locale, a poliţiei sau a învăţământului s-a lovit de structuri opace, stăpânite de indivizi care doreau, în cele mai multe cazuri, doar să-şi conserve privilegiile. De fiecare dată când a fost chemat la urne, electoratul s-a orientat în funcţie de cât au făcut politicienii. Şi, cum aceştia s-au adaptat sistemului sau chiar au provenit din rândul structurilor lăsate moştenire de regimul ceauşist, reforma s-a oprit la porţile instituţiilor. Nu s-a schimbat mare lucru, ci doar s-a mimat. De suferit au avut tot cetăţenii şi cei care, ajunşi într-o funcţie înaltă, au luat lucrurile în serios. Până în prezent, reformatorii au fost făcuţi una cu pământul de sistem, instaurându-se chiar un soi de tradiţie a naivilor care sunt victime sigure. Pe lunga listă a învinşilor va fi trecut şi numele actualului ministru al Justiţiei?
Împotriva Monicăi Macovei s-au iniţiat campanii de intimidare bazate pe minciuni ordinare, fiindu-i atacată familia, ca să nu mai amintim de episodul în care s-a încercat murdărirea imaginii sale prin asocierea cu viciile lui Văcăroiu. S-a dovedit că nu a existat incidentul bahic de care un ziar central a făcut atât de mult caz, ba chiar întâlnirea cu pricina a fost una dintre cele mai plicticoase. Însă se apropia momentul în care activitatea PNA şi prestaţia lui Ion Amarie în calitate de şef urmau să fie evaluate. Oricum, un episod trist nu doar pentru publicaţia respectivă în sine, ci şi pentru credibilitatea presei în general. A urmat un alt atac, legat de o presupusă ascundere a trecutului profesional al Monicăi Macovei. Un politician recunoscut prin apetenţa sa pentru declaraţii şocante, menite să atragă jurnaliştii precum muştele, a lansat varianta potrivit căreia Macovei şi-a coafat CV-ul pentru a obţine un post la Bruxelles, calitatea de fost procuror nemenţionându-se în respectivul document. Nimic mai fals. Încă o gogoriţă lansată pentru temperarea ministrului Justiţiei în zilele în care era ales un nou şef la PNA. Au fost prea multe “coincidenţe” într-un interval relativ scurt. Nu au fost deloc întâmplătoare încercările de intimidare prin lansarea unor atacuri prin presă.
Partea cea mai urâtă a acestui caz, pentru că a devenit deja un caz prin gravitatea sa, o reprezintă utilizarea mass-media drept ciomag în lupta unor grupuri de interese contra unui ministru prea entuziast. Oricum, scopul acestora nu a fost atins, Macovei câştigând primele meciuri cu procurorul general şi CSM. Dar nu putem trece peste faptul că atât preşedintele României, cât şi ministrul Justiţiei au dezvăluit presiunile exercitate de grupări oculte asupra instituţiilor în care se încearcă aplicarea reformei. Nu este un simplu meci de box, ci o luptă pe viaţă şi pe moarte. O confruntare decisivă înaintea integrării în UE. Iar cel mai important este de care parte a baricadei ne plasăm. Detaliile aproape că nu mai contează.

(31 august 2005)

]]> http://www.firica.ro/macovei-pe-lista-invinsilor.html/feed 139