Mihai FiricaScriitor si jurnalist din Craiova

Nu bag mâna în foc, dar premierul Tăriceanu se prea poate să fi stabilit un record de impopularitate când, ieşind în decor, a declarat că nu va da vreun ban pentru sinistraţii din sudul răvăşit de inundaţii. Bine că mulţi dintre cei nenorociţi de furia apelor nu au putut să-l vadă la televizor pe mândrul premier cum, după un survol la mare înălţime al judeţelor inundate, a tras concluzia că totul este trecător şi “nu este nici pe departe situaţia gravă ca în Banat”. Altfel, l-ar fi luat furioşi, la rândul lor, la ciomege şi i-ar fi explicat că nu este vreo diferenţă între sinistraţii din Oltenia şi cei din Banat. “Mai puţin sinistrat sau cel mai sinistrat” sunt doar comparaţii pe care numai o minte prea îngustă le poate emana. Sau, în cazul de faţă, una care se forţează să perceapă realitatea altfel decât este. Aroganţa şi detaşarea cu care premierul a urcat pe primul loc al nesuferiţilor ne-au reamintit, deşi nu ne face deloc plăcere, de predecesorul său, primul vânător al ţării din perioada postdecembristă, Adrian Năstase. Am văzut acelaşi chin de a mima suferinţa faţă de cei oropsiţi ca şi la Năstase. Este clar, Tăriceanu nu este nici un actor prea bun. Şi nici un politician care să gestioneze bine situaţiile de criză. Mai mult ca sigur că, dacă nu ar fi fost însoţit de Vasile Blaga, premierul ar mai fi scăpat vreo glumă sinistră, gen “da’ ce vreţi, să vă construiesc hotel?”, salvarea venind de această dată de la ministrul Administraţiei şi Internelor. De fapt, s-a văzut cât de adaptabil este premierul după cum se îmbracă pentru vizitele “la inundaţii”. Sacou, cămaşă roz şi pantofi. Este cert că sunt diverse situaţii unde mai bine ar trimite miniştrii pe teren, dar, pentru că funcţia i-o cere, Tăriceanu este pus într-o lumină pe care n-o merită. Probabil nici funcţia pe care o ocupă nu şi-a dorit-o prea mult, ajungând un prim-ministru de conjunctură, pus să conducă o echipă lipsită de omogenitate şi cu mulţi miniştri remaniabili.
O statistică provizorie arată că mii de case au fost grav avariate sau distruse, culturi agricole de pe zeci de mii de hectare sunt afectate şi mii de oameni şi-au părăsit gospodăriile. Imaginile oferite de televiziuni erau terifiante, dar, în ciuda strigătelor disperate şi a deznădejdii care punea stăpânire pe cei afectaţi, premierul survola calm judeţele. Nici nu se gândea că ar fi cazul să umble la buget pentru a-şi ajuta supuşii, de parcă ar fi dat banii de la firmele sale. Poate că fondurile vor fi recuperate de la firmele care au avut în concesiune barajele, transformate aiurea în exploatări piscicole, dar rămâne atitudinea arogantă şi autosuficientă a celui care ar trebui să-l facă uitat pe predecesorul său. Nu ar fi trist să ne întrebăm, încă de pe acum, de ce l-am mai schimbat pe Năstase?

(6 iulie 2005)