Mihai Firica » stolojan

De ce n-am încredere în Boc

firica — Sun, 11 Jan 2009 11:22:07 +0000

Am fost întrebat de ce nu am încredere în Guvernul Boc şi de ce nu mă număr printre cei care consideră că orice Executiv are nevoie de o aşa-zisă lună de miere. Încep cu a doua întrebare: cum nu cred că între PSD+PC şi PD-L a avut loc un mariaj, ci, după cum au decurs negocierile, e mai degrabă un concubinaj de vreme rea, ar fi o naivitate să ne facem iluzii că fericitul cuplu va merge la altar. Criza a fost invocată pentru a face mai suportabilă această construcţie hibridă, ce, nu peste mult timp, se va destrăma într-o ţigăneală de dimensiuni greu de anticipat.

Informaţia potrivit căreia Tăriceanu şi Geoană urmau să anunţe, la ora 21.21, în ziua alegerilor parlamentare, constituirea unei majorităţi parlamentare între stânga şi dreapta a fost confirmată din prea multe surse pentru a mai fi infirmată. Cu ce ar fi fost mai puţin legitimă sau mai puţin necesară decât actuala coaliţie majoritară? Împotriva naturii este şi coabitarea celor care s-au înjurat şi s-au acuzat de corupţie vreme de două mandate, trezindu-se brusc în acelaşi vagon guvernamental după ce Tăriceanu şi echipa sa de negociatori absurzi şi aroganţi i-au împins către Palatul Cotroceni pe moştenitorii FSN. Lipsa de legitimitate e dată tocmai de şubrezenia unei construcţii politice născute doar din dorinţa preşedintelui Băsescu de a câştiga un nou mandat. Mai mult decât atât, ex-primarul Clujului a fost găsit ca o soluţie de avarie la defectarea lui Stolojan. Din acest punct de vedere, foştii pedişti ar fi trebuit să înceteze cu atacurile la adresa celor proveniţi din PLD fie şi din simplul motiv că Stolojan le-a băgat în desagă cu mult mai multe voturi decât, să spunem, le-ar fi adus desemnarea în rol de potenţial premier a lui Boc, Videanu, Blaga sau Berceanu.

Nu am încredere în echipa lui Boc din pricina unor carierişti şi fripturişti propulsaţi în rol de miniştri specializaţi în rezolvarea crizelor. Lecturarea listei miniştrilor din Guvernul Boc poate avea efectele unui vomitiv sau a unui laxativ. Nemirschi, Udrea, Bazac, Ridzi, Niţă… Dacă aceste nume vă fac să aveţi încredere în Boc şi în “profesionalismul” echipei sale, înseamnă fie că nu ştiţi că sunt miniştri, fie că aveţi o problemă cu valorizarea competenţelor sau vă număraţi printre cei care beneficiază ori aşteaptă ceva de la actualii guvernanţi. Primele gafe nu fac decât să şubrezească şi mai mult din bruma de credibilitate a Executivului. “Specialistul” Videanu confundă starea de urgenţă cu situaţia de urgenţă, în timp ce ordonanţa privind interzicerea cumulării pensiei cu salariul a buimăcit numeroase categorii profesionale.

Pur şi simplu nu am încredere într-un om de paie pus peste noapte într-o poziţie prea importantă pentru capacităţile sale. Boc e un premier de conjunctură. Este într-atât de evident că nu are stofă de premier încât îmi e jenă pentru pedelişti că sunt obligaţi să defileze sub stindardul unui ins mărunt, fără anvergură. Cel mult, Boc are alura unui majordom prezidenţial.

«Ei» cu «Noi», ţepele doar pentru «Voi»

firica — Fri, 19 Dec 2008 14:43:29 +0000

Criza economică este folosită pe post de bau-bau de învârtiţii din politică. Piruetele pe care PD-L şi PSD le execută cu nonşalanţă pentru a intra împreună la guvernare sunt demne de un manual al nesimţirii neaoşe, livrată la export în ambalajul îngrijorării pentru naţiune şi pentru a lupta cu efectele crizei. Ieri se înjurau de mamă, astăzi sunt fraţi la guvernare. Peste două ceasuri, după negocieri prin toalete şi discuţii aprofundate la pişoar, se încheagă alianţe ce duhnesc a hoit în putrefacţie. Logica este aruncată la coşul de gunoi, bunul-simţ este pitit într-o debara (eventual lângă mătuşa Tamara…), în timp ce activiştii de partid stau cu ochii bulbucaţi pe televizoare şi cu căciulile întinse. Maneaua portocalie s-a transformat în “Ei” cu “Noi”, ţepele doar pentru “Voi”. Înţelegeţi că toţi cei care aţi votat cu PD-L pentru a nu reveni PSD la putere sau cei care aţi pus ştampila pe cei trei trandafiri pentru a scăpa de portocalii aţi luat o mare ţeapă. La rândul lor, liberalii au vrut să transforme istoricul lor partid într-unul mic şi dispus la acuplări cu oricine, un fel de balama între doi mamuţi, numai că sunt pe cale de a fi aruncaţi în opoziţie. Cine nu a învăţat nimic din soarta PNT-CD riscă să repete acelaşi traseu, cu un ocol îndelungat pe centura politicii.

Dacă se va închega o alianţă guvernamentală între PD-L şi PSD (încă nu cred că se va întâmpla asta!), va fi cel mai ruşinos moment din istoria post-decembristă. O mineriadă a nesimţirii şi a fariseismului îndreptat împotriva celor care încă mai cred că moralitatea nu este un lux în politică şi că dreptatea şi adevărul nu pot fi călcate în picioare prin invocarea unor pericole reale sau imaginare. Există o limită a compromisului, după cum există şi o etică a politicianului.

Dacă imposibilul devine posibil prin jocurile unor indivizi abrutizaţi din pricina poftei de ciolan, care îşi vând conştiinţele în schimbul accesului la mălaiul bugetar, avem de-a face doar cu o curvărăsie girată de vaporeni bahici. Campania PD-L de înfierare a Guvernului Tări-Geoană, prin care a cules o sumedenie de voturi negative, a fost uitată? Într-atât de selectivă este memoria colectivă? Ce resorturi fac posibilă alipirea foştilor inamici de conspiratorii din Parlament, celebrii 322? Acum au devenit buni pentru o tovărăşie guvernamentală. Voiculescu se pupă cu Băsescu, Berceanu cu Olguţa Vasilescu, Geoană cu Boc, Mitrea cu Udrea, Vanghelie cu Stolojan, Oprişan cu Blaga… Măcar în piesele lui Caragiale nu se amestecau taberele. Personajele lui nenea Iancu erau simpatice, în timp ce neisprăviţii de astăzi sunt ridicoli şi toxici pentru democraţie.

Coborâţi în hazna până sub bărbie, aleşii naţiunii invocă alianţe similare de prin Europa. Nenicilor, aceia nu se înjură de mamă şi nu îşi fac dosare unii altora ca apoi să se pupe la guvernare! Lăsaţi jocul penibil de scenă, că nu păcăliţi pe nimeni. Ţepele din producţia 2008 le-am luat tot noi, ca şi în 2004.

PAPAGALII AGRESIVI

admin — Tue, 26 Jul 2005 23:10:57 +0000

Succesul Alianţei DA şi al lui Traian Băsescu nu ar fi putut exista fără Stolojan. De fapt, nici Alianţa DA nu ar fi existat fără Stolojan. Prin felul său de a fi şi, mai ales, prin inteligenţa sa politică, fostul preşedinte liberal a reuşit să-l transforme pe Băsescu dintr-un devorator de aliaţi într-un coechipier de nădejde. Nimeni nu ar fi riscat un pariu pe durabilitatea relaţiei dintre cei doi, fiind atât de obişnuiţi cu lovituri pe la spate şi cu urzeli interne. Spre disperarea PSD-ului, cei doi au mers împreună, rezistând oricărei tentaţii de a se da unul mai deştept decât celălalt. Mai recunoaşte cineva meritele lui Stolojan? Foarte mulţi. Din păcate, nu şi cei care au beneficiat cel mai mult de activitatea sa. Tăriceanu în primul rând, dar şi cei care se bucură că au prins ceva din resturile de la festinul celor de la centru.
La sfârşitul săptămânii trecute, liberalii doljeni au fost în fierbere. Împotriva preşedintelui PNL Dolj, Horaţiu Buzatu, acelaşi grup turbulent a mai organizat un show, încercând să demonstreze că filiala nu poate fi controlată. Încă de când a fost paraşutat pe capul liberalilor doljeni, deputatul Voicu a ştiut că doar dezbinând poate controla jocurile din filială şi a cultivat tot felul de orgolii ale unor pierde-vară. Regia aplicată fostului deputat Cornel Boiangiu este folosită pentru îndepărtarea actualului preşedinte al liberalilor doljeni. Împotriva deputatului Horaţiu Buzatu latră o gaşcă pestriţă, gălăgioasă şi predispusă la arţag, care vrea să lase falsa impresie că este majoritară în organizaţia judeţeană liberală. Personajele care iau parte la circul orchestrat de Voicu sunt demne de compătimit. Necunoscuţi de electorat, deoarece nu au făcut nimic pentru a se remarca, indivizii practică un soi de război în sediul partidului, dându-se loviţi pentru a atrage atenţia asupra lor. Respectivii nu au supărat PSD-ul cu nimic, pentru că sunt inşi neglijabili, dar şi-au frecat palmele când şeful PSD Dolj, deputatul Ion Călin, a pus preţ pe capul lui Buzatu. Ce pretenţii poţi avea de la nişte lichele? Despre Dan Mogoş jr., fiul unui respectat doctor craiovean pe care îl face de râs (şef al Direcţiei Sanitare), şi un anume Enea, un ins obscur, care îşi dă ifose de vedetă bazându-se pe potenţa financiară a familiei, presa locală a scris că sunt beneficiari ai unor dubioase proiecte SAPARD. Voiajorul politic Sergiu Drăgancea, alt papagal care s-a aciuat în PNL după ce nu a reuşit pe la PD, PSD şi UFD, s-a înşurubat cu tupeu într-o organizaţie ce se refăcea după eşecul înregistrat cu Boiangiu la cârmă. Obraznic peste limite, respectivul crede că poate dobândi ceva influenţă doar pentru că este ginerele unui înalt magistrat, de numele căruia se foloseşte în orice ocazie pentru a-şi umfla pieptul costeliv. Despre alt turbulent, Ioan Groza (care a ocupat postul de subprefect în detrimentul unei colege de partid pentru că l-ar fi ajutat Voicu), aud că înjură birjăreşte la şedinţele pe la partid şi îşi bagă puncte-puncte în morţii mamei domnului Buzatu. Mă şi înfior la gândul că judeţul are un necrofil la conducere. Încercând să îşi mascheze precaritatea morală şi cea intelectuală, respectivul şi-a pus la bătaie faxul de la firmă, pentru a trimite un surogat de comunicat, prin care se anunţa susţinerea lui Tăriceanu. Oricum, inclusiv acea şedinţă de pomină a fost un fals semnat de “celebrul” secretar general al Guvernului.
Prin diversiuni puerile, Mickey Mouse – Voicu, acest OZN, care aterizează în circumscripţia pe care ar trebui să o reprezinte în Parlament doar pentru a monta puciuri ridicole împotriva preşedintelui Buzatu, a reuşit să arunce în derizoriu toată munca prin care a fost refăcută credibilitatea PNL Dolj. Cam aceştia sunt “susţinătorii” lui Tăriceanu din Dolj. Ei se infiltrează pe lângă liberalii oneşti, care nu înţeleg de ce Stolojan este lăsat la porţile partidului, în timp ce papagali agresivi îşi fac de cap doar pentru că sunt “portocalii”.

(27 iulie 2005)