Mihai FiricaScriitor si jurnalist din Craiova

Efectul rezultatului dezastruos înregistrat la referendum de coaliţia antiprezidenţială se va concretiza, foarte probabil, prin debarcarea actualului premier.Ar intra în logica lucrurilor. Însă depinde cum se va realiza schimbarea şefului Executivului. Prin demisie sau demitere? Din păcate, nu cred că primul-ministru este rezonabil, aşa că nu-şi va înainta demisia. Gestul său va periclita foarte mult stabilitatea naţională, punând sub semnul întrebării eforturile generale de integrare. Negocierile de la Palatul Cotroceni au arătat că ne îndreptăm mai degrabă către un blocaj decât spre o rezolvare firească a crizei. În contextul rateurilor tot mai evidente, Guvernul Tăriceanu II pare a fi răul cel mai mare, care trebuie înlăturat fără ezitări, cu efort şi costuri sociale cât mai mici. Dar la ce ne putem aştepta când premierul se agaţă de putere într-un mod periculos, cu efecte dezastruoase nu doar pentru partidul pe care încă îl conduce, cât şi pentru ţară?

Tăriceanu vede conspiraţii peste tot, suspectează tot ce mişcă, ba chiar trece la represalii împotriva celor care nu-i cântă în strună. A considerat că protestul minerilor este rodul unei malversaţiuni politice. Pe energeticieni i-a văzut ca parte a unui complot antiguvernamental. În opinia şefului PNL, profesorii şi sindicatele care-i reprezintă nu sunt decât nişte agenţi ai preşedintelui, care au intenţii mârşave. Peste tot, vede doar duşmani, în toate ungherele sunt adversari care complotează. Strategia lui de guvernare se bazează doar pe carneţelul în care şi-a notat ce i-au spus consilierii de imagine, însă nu ştie răspunsurile la întrebările care se regăsesc pe agenda cetăţeanului. Echipa sa pare compusă din învăţăcei docili, cu excepţia lui Ludovic Orban. Acesta din urmă, preocupat să radă din oamenii lui Berceanu plasaţi pe la transporturi, şi-a dat seama că zilele unui astfel de Executiv, cu susţinere de 20 la sută în parlament, sunt numărate, cerând ieşirea de la guvernare a PNL, pentru ca partidul să se salveze. Dar puţini oameni mai sunt lucizi la această oră în PNL. Cei mai mulţi, aidoma liderului lor, se lasă conduşi de ideea stupidă a menţinerii la putere cu orice preţ, în ciuda avertismentelor că acel preţ va fi usturător pentru ei. Însă peneliştii se pot trezi cu surprize din partea tuturor. Tot reclamând în stânga şi în dreapta comportamentul duplicitar al PD, ei se pot trezi că PSD va susţine sau chiar va iniţia o moţiune de cenzură. Oricum, ieşirea din criză trebuie găsită, indiferent de ceea ce cred anumiţi politicieni, stăpâniţi de orgolii şi interese mărunte.
Alegerile anticipate pentru desemnarea unei noi structuri parlamentare, capabilă să ofere o majoritate stabilă Guvernului, reprezintă soluţia. Cu atât mai bine dacă se vor organiza simultan cu alegerile europarlamentare. Recuperarea timpului pierdut cu referendumul a devenit o problemă naţională, iar premierul Tăriceanu se plasează în afara oricărui proiect de construcţie. El trebuie să plece repede, cât mai are timp pentru o ieşire decentă din scenă.

(29 mai 2007)